Acordarea unui credit de consum acordat de ERB Retail Services IFN SA

INTRODUCERE

Sistemul bancar actual din România este într-o continuă dezvoltare şi transformare. Datorită complexităţii mereu crescânde se impune tot mai mult introducerea tehnicilor moderne de calcul în acest sistem. În acest context introducerea tehnicilor, mai sus menţionate, trebuie făcută având în vedere o abordare sistemică integratoare şi nu o abordare unilaterală a problemei. Această necesitate este dată de caracterul dinamic al dezvoltării şi funcţionării sistemului bancar, datorat impactului pe care acesta îl are cu mediul din care face parte precum şi cu mecanismul concurenţial al pieţei.

Aceste considerente reprezintă punctul de plecare al acestui proiect care este o soluţie îmbunătăţită a vechii abordări informatice la o bancă de comerţ exterior.

Proiectul va prezenta situaţia existentă la bancă, soluţia propusă şi diferenţele observate, evidenţiind avantajele noii soluţii printr-o analiza cost-beneficiu.

Pentru aceasta, utilizând metodele de abordare specifice analizei de sistem se va realiza o urmărire logică a etapelor proiectării sistemice. Se va prezenta structura generală pe departamente a băncii evidenţiindu-se poziţia şi importanţa sistemului acordării creditelor, veriga principală a oricărui sistem bancar. Proiectul cuprinde şi o prezentare a principalelor categorii de credite acordate de bancă.

Principala activitate a băncilor comerciale este aceea de intermediere. Operaţiunile bancare sunt operaţiuni de pasiv, adică operaţiuni de atragere de resurse şi operaţiuni de activ, adică operaţiuni de plasare a resurselor.

Principalele operaţiuni de atragere de resurse sunt: constituirea fondurilor proprii (capitalul propriu şi capitalul suplimentar), resursele atrase de la clienţi nebancari (conturi curente, depozite la termen şi conturi de economii, certificate de depozit), clienţii bancari (conturi LORO, depozite interbancare atrase, împrumuturi).

Principalele operaţiuni de plasare a resurselor sunt: depozitele interbancare plasate, creditele acordate băncilor în baza unei convenţii/contract, credite acordate clienţilor nebancari (credite de trezorerie, credite pe termen mediu şi lung), titluri de valoare, plasamente în participaţii, plasamente în mijloace fixe, alte active.

Intermedierea bancară reprezintă principala activitate a unei instituţii de credit şi o importantă sursă pentru profit, care se bazează pe diferenţa dintre dobânda activă şi dobânda pasivă. Intermedierea bancară poate fi sintetizată prin operaţiunile de atragere de sume cât mai ieftine (dobânda pasivă mică) şi de plasare a capitalului în condiţii cât mai avantajoase.

Intermedierea financiară oferă o serie de avantaje, dintre care cele mai importante sunt: colectarea informaţiilor pentru deponenţi, unirea fondurilor deponenţilor, diminuându-se costurile de gestiune ale acestora, internaţionalizarea intermedierii financiare.

Băncile, ca principali intermediari financiari, facilitează formarea de capitaluri disponibile şi plasarea acestora.

NOUL CADRU LEGISLATIV ŞI OBIECTIVE

Directiva 2004/39/CE privind Pieţele de instrumente financiare a fost transpusa de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM) în legislaţia română in următoarele reglementări: Regulamentul nr.2/2006 privind pieţele reglementate şi sistemele alternative de

tranzacţionare, Regulamentul nr.31/2006 de completare a reglementărilor CNVM în vederea

implementării unor prevederi ale directivelor europene şi Regulamentul 32/2006 privind

serviciile de investiţii financiare denumita în continuare Legislaţia MiFID.

Această Legislaţie MiFID (Markets in Financial Instruments Directive) stabileşte reguli de conduita in afaceri pentru societăţile de investiţii ce oferă servicii de investiţii sau care desfăşoară activităţi de investiţii. În plus, stabileşte cerinţele organizaţionale pentru societăţile care furnizează consultanta pentru investiţii precum şi cadrul pentru un regim de reglementare cu privire la executarea ordinelor clientului în raport cu execuţia de calitate ridicată de pe pieţele reglementate, având ca scop în principal protecţia investitorului.

Prevederile Legislaţiei MiFID se aplică societăţilor de investiţii, societăţilor de brokeraj şi de intermediere precum şi pieţelor reglementate şi operatorilor desemnaţi ai acestora. În plus, unele dintre aceste prevederi se aplică de asemenea Societate de Administrare a Fondurilor Mutuale şi Instituţiilor de credit, atunci când aceste instituţii oferă unul sau mai multe servicii de investiţii sau desfăşoară activităţi de investiţii. Prevederile MiFID nu se aplică anumitor persoane şi persoanelor juridice stabilite în Legislaţia MiFID.