Acțiunile și obligațiunile - prezentare generală

Introducere

Acţiunile şi obligaţiunile au aparut în viaţa economică şi au început să domine piaţa aşa cum societăţile mari şi foarte mari sunt cele constituite sub forma juridică de “societăţi de capital”. Chiar dacă în procesul dezvoltării economico-sociale şi societăţile de tip “I.M.M.” create sub aspectul formei juridice sub forma unor societăţi “de persoane” şi “mixte” este de subliniat faptul că forţa economică, tehnică, financiară, de cercetare-dezvoltare aparţine “societăţilor de capital” în care unitatea divizionară a capitalului este “acţiunea” iar posesorul ei “acţionarul”.

Acţiunile şi obligaţiunile sunt formele clasice ale valorii lor mobiliare. Noţiunea de valori mobiliare defineşte titluri negociabile născute din drepturile de asociere sau în împrumuturile pe termen lung. Caracterul de valori mobiliare decurge din caracterul schimbător, din mobilitatea valorii titlurilor şi de aici, posibilitatea şi utilitatea negocierii acestor titluri.

Orice economie naţională, indiferent de nivelul său de dezvoltare, este caracterizată de existenţa şi funcţionarea unor pieţe specializate unde se întâlnesc cererea şi oferta de active financiare necesare dezvoltării în cadrul firmelor a producţiei de bunuri şi servicii.

Această piaţă specializată este piaţa de capital (în accepţiunea sistemului european) sau piaţa financiară (conform teoriilor specifice sistemului anglo-saxon).

Titlurile primare sunt instrumente financiare, negociabile, emise în formă materială sau prin înscrisuri în cont ce dau posesorilor drepturi asupra emitentului conform legii şi condiţiilor de emisiune. Aceste drepturi se referă în primul rând la o remunerare a capitalului investit respectiv dobânda sau dividendul. În familia titlurilor primare se înscriu în primul rând două mari categorii de active financiare.

Pe de o parte acţiunile care sunt active financiare ce conferă drepturi asupra activului emitentului care în acest caz este societatea comercială pe acţiuni şi a căror remunerare este dividendul, iar pe de altă parte obligaţiunile ce sunt active de capital de împrumut emise de societăţi comerciale, autorităţi locale (municipale) sau de guvern şi care oferă o dobândă. financiara necesara dezvoltării în cadrul firmelor a producţiei de bunuri şi servicii.

Capitolul 1 – Actiunile

Actiunile reprezinta fractiuni ale capitalului social, care pot fi nominative sau la purtator (pe ele nefiind specificat numele proprietarilor lor).

Actiunea este un titlu de proprietate, dovedind participarea detinatorului la capitalul social al societatii comerciale pe actiuni care a emis titlul.

Acţiunea este un titlu de proprietate, un titlu de credit pe termen lung, obţinut în urma cumpărării acţiunilor, presupune avansarea unei sume de bani ce poate fi recuperată prin vânzarea ei. Cumpărarea şi vânzarea acţiunilor are influenţă asupra pieţei financiare

Acţiunea este o hârtie de valoare, un certificat care atestă că deţinătorul ei a depus o cotă parte la capitalul unei societăţii de acţiuni. În societăţile pe acţiuni, capitalul social este divizat în acţiuni şi nu aparţine unui singur întreprinzător, ci unui grup, deţinând anumite cote de participaţie la capitalul social. Capitalul individual al unui agent economic, fiind limitat, nu este de obicei, suficient pentru crearea unei întreprinderi mari.

Acestea dau dreptul posesorilor lor sa-si insuseasca venituri din masa totala a beneficiilor nete obtinute de societatea respective. Marimea acestor venituri depinde de numarul actiunilor subscrise si detinute, de nivelul rezultatelor nete realizate.

Totalitatea actiunilor formeaza partea principala a capitalului fictive, care reprezibta duplicatul de hartie al capitalului real folosit de societatea pe actiuni.

In economia de piata, parallel cu miscarea continua a capitalului real, are loc si circulatia actiunilor, vanzarea si cumpararea lor pe piata de valori. Prin vanzarea-cumpararea actiunilor, se transmite si de dreptul de a primi