Activitatea de Comerț Exterior în China

Introducere

China este, în mod incontestabil, una dintre marile puteri economice ale lumii contemporane. Ea a reuşit în ultimii 30 de ani o impresionantă performanţă de restructurare, dezvoltare şi creştere, devenind ţara cu cea mai rapidă ascensiune din lume, ajungând să fie a treia mare economie a globului, una dintre cei mai mari importanţi producători industriali, unul dintre cei mai mai consumatori de resurse şi de energie la nivel global, al doilea mare receptor al fluxurilor investiţionale ale lumii, o uriaşă piaţă de desfacere, o mare putere comercială şi, nu în ultimul rând, deţinătoarea celei mai mari rezerve valutare din lume. Fie şi numai menţionarea acestor câteva superlative pune în evidenţă forţa economică pe care şi-a căpătat-o în economia mondială şi faptul că ea a devenit un partener imortant şi deziderabil pentru orice stat al lumii.

Dezvoltând în mod constant legăturile economice pe această relaţie, Uniunea Europeană a devenit principalul partener comercial al Chinei, iar China a ajuns al doilea mare partener comercial al Uniunii Europene, ambele părţi acordând o importanţă promovării pe mai departe a acestui parteneriat.

Încă din anul 1970 China a început să îsi pună amprenta asupra economiei mondiale, ajungând în anul 2010 să fie chiar lider mondial în ceea ce priveşte exporturile lumii. Reformele în această ţară au început cu eliminarea treptată a agriculturii colectivizate, s-a realizat o liberalizare a preţurilor, crearea unui sistem bancar diversificat, pecum şi o deschidere a pieţelor către comerţ exterior şi investiţii.

Creşterea economică în China

La sfârşitul anului 2007, China era considerată ca fiind deja o a treia mare putere economică a lumii, după SUA şi Japonia, deşivenitul pe locuitor o plasează însă în categoria ţărilor cu venit mediu scăzut (circa 5.300 USD/loc, tabel 1).

Tabelul 1: SUA, Japonia, China- nivelul PIB şi PIB/loc., în 2007

Ţara PIB nominal (mld. USD) PIB la PPP

(mld. USD) PIB nominal per capital PIB la PPP per capital

SUA 13841 13841 45820 45820

Japonia 4378 4284 34340 33610

China 3242 7328 2450 5380

Sursa: EIU, estimări pe baza datelor de la Banca Mondială

Şi în prima jumătate a anului 2008, în pofida unor situaţii extrem de dificile (o iarnă deosebit de grea, un cutremur devastator, inundaţii, alunecări de teren, etc) şi a unor prognoze ceva mai pesimiste, economia chinei a continuat să crească susţinut atingând un ritm de 10,4%. Desigur, olimpiada de la Beijing din vara anului 2008 a contribuit la susţinerea creşterii economice în această perioadă. Însă, pe baza crizei care a afectat marele puteri economice ale lumii, economia Chinei a înregistrat pentru prima dată în 5 ani o scădere a a economiei sub 10%.

Datele privind ritmul de creștere a econimiei chinze într-un interval mai îndelungat de timp, 1960-2008 (tabel 2), permit conturarea unei imagini mai complete asupra evoluției considerate fară precedent nu atât prin nivelul rimurilor atinse, cât mai ales prin durata și constanța acestei creșteri accelerate. Totodată, datele relevă efectele reformei asupra creșterii economice, permițând compararea ritmurilor medii atinse în perioade lungi de timp, anterior și ulterior aplicării politicilor reformatoare.

Perioada Creștere medie anuală (%)

1960-1978 (înaintea reformei) 5,3

1879-2007( după reformă) 9,8

1990 3,8

1991 9,3

1992 14,2

1993 14,0

1994 13,1

1995 10,9

1996 10,0

1997 9,3

1998 7,8

1999 7,6

2000 8,4

2001 8,3

2002 9,1

2003 10,0

2004 10,1

2005 9,9

2006 11,1

2007 11,4

2008 12,1

Tabelul 2: China – creșterea medie anuală a PIB, 1960-2008

Sursa: Economist Intelligence Unit, date oficiale ale guvernului chinez

Factori de stimulare a creșterii economice în China

1)Investițiile străine directe

China s-a situat sistematic în ultimii șase ani pe primul loc în topul încrederii investitorilor străini. Această încredere în stabilitatea și perspectivele economiei chineze, adăugată atracției exercitate asupra investitorilor de dimensiunea pieței interne și de costul scăzut al forței de muncă, a permis Chinei să devină al doilea mare receptor de investiții străine ale lumii, după Statele Unite.