Adaptarea firmelor românești la cerințele companiilor multinaționale

CAPITOLUL I

COMPANIILE MULTINATIONALE-GENERALITATI

I.1. Evolutie si criterii de evaluare

Entitatiile multinationale au jucat un rol important in comertul international pe durata a mai bine de 300 de ani. Inceputurile acestor operatiuni se regasesc in companiile de comert britanice si olandeze si dupa declinul acestora, in investitiile europene de peste mari, in principal in industriile extractive.

Fenomenul cum este cunoscut in zilele noastre, este rezultatul conducerii preluate de companiile americane in perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial si urmate, mai tarziu, de entitatile vest europene si japoneze. Pana in 1190, numarul total de corporatii multinationale depasea 35000 cu 150000 de filiale in toata lumea. Aceasta sunt angajate activitati de la sectorul extractiv la cel manufacturier si ele contribuie cu o parte importanta la productia mondiala.Vinzarile globale ale filialelor companiilor multinationale sunt estimate a fi de 4,4 trilioane de dolari, mult mai mari decat exportul mondial de 2,5 trilioane de dolari. Cele mai mari 600 de companii multinationale sunt estimate de a da o cincime si o patrime din valoarea adaugata a productiei de bunuri si de servicii.

Termenii diferiti sunt din belsug pentru corporatiile multinationale. Acestia include corporatii globale, mondiale, tranzationale, internationale, supranationale si supernationale. Termenul de intreprindere multinationala este folosit de unele persoane cind se refera la entitatile implicate international care pot sa nu foloseasca o forma de corporatie.In capitolulm de fata termenul de corporatie (MNC) este folosit in toate privintele. In mod similar, exista o varietate de definitii.

Natiunile Unite definesc corporatile multinationale ca fiind “intreprinderile care detin posibilitati de productie sau de prestari de servicii in afara tarii in care isi au sediul” .

Desi aceasta definitie a fost criticata ca fiind prea orientata spre economisti, cu toate acestea, cuprinde dimensiunile cantative si calitative ale multor definitii propuse.

Din punct de vedere cantitativ, anumite criterii minime, pe care firmele trebuie sa le indeplineasca inainte de a fi privite ca fiind multinationale, au fost propuse. Numarul tarilor in care se realizeaza operatiuni este, de obicei 2, desi proiectul de intreprindere multinationala de la Harvard necesita in 6 sau mai multe natiuni. Alt criteriu este valoarea venitului generat de operatiunile straine. Desi nu exista nici o intelegere cu privire la procentul care este folosit, 25-30% este cel mai adesea citat. O propunere este ca gradul de implicare pe pietele straine sa fie destul de substantial pentru a avea importanta in procesul de luare a deciziei. Alt studiu a propus ca mai multe natiuni sa fie proprietare ale corporatiei, ca de exemplu Royal Dutch Shell Group si Unilever sau cum este fuziunea intre Swiss Brown Boveri si Swedish alese pentru a forma AAB. In orice caz, productia peste hotare nu indica neaparat o corporatie multinationala.

Din punct de vedera calitativ, comportamentul unei firme reprezinta un factor determinant. Daca firma este catalogata a fi o corporatie multinationala, mamagementul ei trebuie considerat multinational si trebuie sa se comporte corespunzator. In termini de filozofie a managementului, firmele pot fi catalogate ca fiind entocentrice(orientate spre piata nationala), policentrice(orientate catre pietele straine individuale) si regiocentrice sau geocentrice(orientate spre arii mari, chiar spre piata globala). Chiar firmele entocentrice pot fi calificate a fi corporatii multinationale daca productia este reprezentata de un singur sortiment. Oricum, termenul ar trebui rezervat pentru firmele care privesc operatiunea lor nationala ca parte operatiunilor mondiale si direct un sistem de afaceri integrat. Definitia exclude firmele policentrice, care pot fi comparate cu companiile de tip holding.

Atat criteriiile calitative, cit si cele cantitative sunt importante in definirea corporatiile transnationale. Netinand cont de definitie criteriul cheie este ca firmele isi controleaza productia filialelor din strainatate si le conduc in mod integral in cautarea de oportunitati globale.

Multe dintre cele mai mari entitati de tip corporatie ale lumii enumerate in tabelul 1, sunt mai mari din punct de vedere economic decit tarile in care sunt implantate.

Unele opereaza in mai bine de 100 de tari; de exemplu IBM face operatiuni in 132 de tari .

Din cele 25 de firme enumerate, 10 au cartierul general in SUA, 10 in Europa si 5 in Asia de est. Puterea economica pe care o detin este enorma; potrivit unei estimari cele mai mari 500 de corporatii industriale detin peste 80% din investitiile directe mondiale si din proprietetea filialelor straine.

Desi dominat de anumite tari, fenomenul de corporatie multinationala s-a intins in toata lumea. De exemplu, sediile corporatiilor pentru cele mai mari 500 de corporatii industriale sunt in 32 de tari diferite. Investitiile directe ale firmelor din Africa, Asia, America Latina a crescut in mod spectaculos, in special cum ar fi Republica Coreea, Mexic si Brazilia. Samsung, cea mai mare companie a Republicii Corea, are active de 16 bilioane de dolari si operatiuni in 55 de tari.

Impactul multinationalismului variaza in functie de sectorul industrial si de tara. In ceea ce priveste pertolul, corporatiile multinationale inca detin 30% din productie, in ciuda eforturilor mari ale unor tari. Partea lor din rafinarii si marketing este inca de 45%. In citeva sectoare de activitate economica agricola, cum ar fi ananasul, corporatiile multinationale detin aproximativ 60 % din productia mondiala.

In mod similar, contributia filialelor corporatiilor mulltinationale poate fi estimata la mai mult de o treime din productia si marketingului de sector din anumite tari.