Aderarea României la Uniunea Europeană - Analiză asupra criteriilor de natură economică

Evoluția istorică a statelor europene în planul relațiilor internaționale este una

remarcabilă și spectaculoasă în același timp. Schimbarea radicală a acțiunilor foștilor adversari din nenumăratele războaie purtate pe acest continent nu s-a realizat cu ușurință.

Drumul pe care Europa l-a parcurs de la primele Comunități Europene ( Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, Comunitatea Economică Europeană și Comunitatea

Europeană a Energiei Atomice ) la Uniunea Europeană de astăzi a fost unul plin de atât de reușite, cât și de eșecuri.

În prezent, Uniunea Europeană numără 28 de state1 ce s-au alăturat celor 6 țări ce au pus baezele Comunitatior Europene ( Franța, Germania, Italia, Olanda, Belgia și Luxemburg ) în valuri de extindere succesive:

- 1973: Danemarca, Irlanda și Marea Britanie;

- 1981: Grecia;

- 1986: Portugalia și Spania;

- 1995: Austria, Finlanda și Suedia;

- 2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia și Ungaria;

- 2007: Bulgaria și România.2

-2013: Croația.

În ceea ce privește relațiile de natură economică dintre România și Comunitățile

Europene datează încă din anul 1980, când a fost încheiat un Acord Comercial. Acesta a fost ulterior suspendat din cuza încălcărilor drepturilor omului făcute de regimul comunist în România.

Căderea comunismului din anul 1989 a avut un impact decisiv în planul relațiilor economice și comerciale dintre statele din Europa de vest și cele din Europa de est, state ce și-au manifestat interesul de a adera la Uniunea Europeană.

Astfel, în anul 1990 a fost semnat un Acord de comerț și cooperare ce marcheazăƒ reluarea relațiilor dintre România și Uniunea Europeanăƒ .

1 http://europa.eu/about-eu/countries/index_ro.htm

2 Aderarea României si Bulgariei in 2007 nu constituie un val de aderare distinct, fiind o continuare a celui de-al cincilea, început in 2004.

Prin tratatul de la Maastricht ( semnat la 7 februarie 1992 și intrat în vigoare în 1993) se recunoaște posibilitatea statelor europene de a adera și de a fi acceptate în măsura în care se respectă un set de valori impus prin tratat.

Cu prilejul reuniunii Consiliului European de la Copenhaga, au fost stabilite anumite criterii pe care statele ce doreau aderarea trebuiau să le îndeplinească: criteriul politic, criteriul economic și criteriul aquis-ului comunitar.

Îndeplinirea criteriului politic reprezintă o condiție pentru deschiderea negocierilor de aderare, această decizie fiind luată în Consiliul European și presupune existența unor instituții stabile care să garanteze democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului și protecția minorităților. Îndeplinirea celorlalte criterii este monitorizată apoi de către Comisia Europeană, iar rezultatul acestei monitorizări este prezentat în Rapoartele de Țară.

Etapele procesului de aderare prin raportare la sitiuația României

O prima etapă ce trebuie parcursă pentru realizarea aderării la Uniunea Europeană constă în depunerea unei cereri de aderare la Consiliul UE. Statele care depun o astfle de cerere căpăta statutul de “state solicitante”3. România a depus o astfel de cerere în anul 1995.

Comisia Europeană publică apoi o opinie referitoare la aceasta, iar Parlamentul European trebuie, conform procedurilor, să dea avizul conform. Opinia referitoare la cu privire la cererea României de aderare la Uniunea Europeană a fost publicată la data de 15 iulie 1997 în pachetul Agenda 2000.

În cazul în care opinia Comisiei este pozitivă, Consiliul decide, prin vot în unanimitate, dacă i se acordă țării respective statutul de țară candidată și, nu neapărat la aceeași dată, are loc deschiderea negocierilor de aderare. Decizia de deschidere a negocierilor a fost luată în Consiliul European de la Helsinki, în decembrie 1999,în cazul României, iar deschiderea oficială a negocierilor a avut loc în februarie 2000, România căpătând astle statutul de țară candidată.

Analiza compatibilității legislației respectivului stat candidat cu acquis-ul comunitar, reprezintă prima etapă a negocierilor și poartă denumirea de a “screening”. Procesul de negociere debutează prin publicarea raportului de screening.

Procesul de negociere presupune practic adoptarea de către statul ce dorește aderarea a unor norme similare celor eruropene și prezentarea unor programe complexe cu privire la adoptarea întregului aquis din domeniu.