Administrația publică și serviciile de interes general

INTRODUCERE

Administraţia publică poate fi considerată, atât din punct de vedere formal organizatoric, cât şi din punct de vedere material-funcţional, ca o totalitate de servicii publice menită să satisfacă nevoile cetăţenilor şi ale societatii, în ansamblu.

Administraţia îşi propune să răspundă unor nevoi variate, în domenii în care consideră că iniţiativa particulară nu satisface aceste nevoi într-un mod suficient, din punct de vedere cantitativ, sau corespunzător, din punct de vedere calitativ. Cea care trebuie să identifice domeniile care vor face obiectul acţiunii administraţiei este puterea politică. Lista necesităţilor populaţiei cărora trebuie să li se găsească o rezolvare prin intervenţia administraţiei publice variază în funcţie de concepţia forţelor politice aflate la guvernare, de situaţia economică şi socială, de posibilităţile financiare şi tehnice. Această intervenţie poate îmbrăca diferite forme, de la acordarea unor subvenţii către întreprinderile particulare sau instituirea unui control al autorităţii publice, asupra unui anumit domeniu de activitate, până la crearea unor organisme proprii, care să răspundă eficient unor sarcini ce se dovedesc a fi de interes public, aceste organisme putând păstra caracteristicile administraţiei publice sau ele apropiindu-se prin capital, reguli de funcţionare sau procedee de control de întreprinderile aparţinând sectorului privat.

Cap1. CARACTERIZAREA SERVICIILOR PUBLICE

1.1 Nevoia sociala- factor principal de aparitie si diversificare a serviciilor publice.

Sfera serviciilor capătă dimensiuni tot mai mari în viaţa social-economică a unei ţări civilizate ca urmare a acţiunii unor factori obiectivi. Stimulentul esenţial al apariţiei şi amplificării serviciilor îl constituie nevoia socială (dorinţă, cerinţă).

Nevoia socială poate fi definită ca fiind ansamblul dorinţelor a căror satisfacere este considerată de membrii unei colectivităţi ca fiind indispensabilă pentru asigurarea unui nivel şi stil de viaţă în conformitate cu nivelul de dezvoltare şi statutul grupului.

Nevoile sociale sunt o creaţie a istoriei şi a structurilor sociale. Ele variază în funcţie de nivelul de dezvoltare a societăţii, de sfera şi structura trebuinţelor, de impulsul ştiinţei şi tehnicii etc.

Nevoia socială nu trebuie confundată cu cererea de produse şi servicii. Aceasta din urmă, fiind o categorie a pieţei, are o sferă mai restrânsă cuprinzând numai o parte a nevoii sociale care este satisfăcută prin procesul de vânzare-cumpărare.

Pentru a înţelege modul în care nevoia socială determină apariţia de servicii se impune o clasificare a acestora după anumite criterii, cum ar fi:

Din punct de vedere al ariei de cuprindere:

1. Nevoi individuale care se manifestă ca cerinţe directe ale fiecărui membru al colectivităţii;

2. Nevoi generale care reprezintă un ansamblu de cerinţe individuale, manifestate nu direct de fiecare membru al societăţii (colectivităţii) ci, indirect, ca cerinţe ale întregii societăţi (colectivităţi).

Nevoile individuale, la rândul lor, se împart în trei categorii:

- nevoi primare (fiziologice) care sunt indispensabile vieţii, cum ar fi: hrana, îmbrăcămintea, încălţămintea etc.;

- nevoi secundare (spirituale) care sunt necesare pentru instruirea şi educarea speciei umane, dar nu indispensabile pentru a supravieţui (cultură, artă, învăţământ);

- nevoi sociale care sunt determinate de interesul fiecărui individ şi al societăţii de a conserva sănătatea şi de a da longevităţii şi vieţii un sens pozitiv (odihnă, recreare, ocrotirea sănătăţii etc.).

Termenul de nevoie este folosit cel mai adesea în legătură cu fiinţa umană, dar uzanţa face ca acelaşi termen să fie utilizat, nu de puţine ori, pentru a caracteriza ansamblul mijloacelor necesare pentru atingerea unui anumit obiectiv (misiuni).

În acest sens se va vorbi de nevoi ale aparatului de producţie. Nu se pot produce bunuri şi nu pot fi prestate servicii decât punând în funcţiune maşini, prelucrând resurse materiale şi angajând mână de lucru în proporţie şi calităţi care sunt definite prin consideraţii tehnice.

Structura şi nivelul calitativ al bunurilor şi serviciilor trebuie să răspundă nevoilor sociale, în caz contrar, ele rămânând simple aspiraţii. Aflându-se permanent înaintea producţiei, a posibilităţilor societăţii de a le satisface, nevoile sociale constituie un impuls al producţiei materiale şi spirituale.

Odată apărută şi devenită conştientă, nevoia socială poate fi satisfăcută pe mai multe căi: consum de produse din gospodărie proprie, cumpărare de mărfuri, cumpărare de servicii, servicii oferite de societate.

Progresele înregistrate în ştiinţă şi tehnică antrenează apariţia, dezvoltarea şi diversificarea nevoilor spirituale şi sociale care sunt satisfăcute pe seama serviciilor. Astfel, noile exigenţe în raport cu forţa de munca impun creşterea preocupărilor pentru educarea, instruirea, formarea şi perfecţionarea acesteia, de unde decurge atenţia deosebită ce trebuie acordată învăţământului.

De asemenea, mutaţiile structurale ce intervin în economie, procesul de urbanizare şi alţi factori, generează noi cerinţe sociale: protejarea mediului înconjurător, ocrotirea sănătăţii oamenilor faţă de eventuale nocivităţi, întreţinerea şi revitalizarea drumurilor etc., toate acestea realizându-se pe seama serviciilor: cultură, artă, turism, odihnă, sport etc.