Algoritmul de realizare a proiectelor finanțate din fondurile comunitare

Algoritmul de realizare a proiectelor finantate din fondurile comunitare

1. Realizarea unui proiect – rezumat

„Proiect” a devenit unul dintre cele mai utilizate cuvinte ale vocabularului de afaceri în general şi ale vocabularului actual al limbii române. Tendinţa există – poate chiar mai pregnant – şi la nivelul Uniunii Europene. Şi în România, această tendinţă devine dominantă, mai ales în contextul creat de integrarea în Uniunea Europeană.

O definiţie simplă a proiectului este următoarea: „proiectul reprezintă un efort temporar depus pentru a crea, cu resurse limitate, un produs unic sau un serviciu unic”1.

O bună planificare a dezvoltării organizaţiei oferă răspunsuri la câteva întrebări esenţiale :

- Ce se va schimba-

- De ce este necesară schimbarea-

- Când va avea loc schimbarea-

- Cum se va realiza schimbarea?

- Cât costă şi cum este finanţată schimbarea-

- Cine îşi asumă responsabilitatea pentru schimbare-

- Cui aparţin rezultatele în urma schimbării-

Există un consens larg printre specialişti potrivit căruia managementul proiectelor se realizează prin parcurgerea următoarelor etape :

- conceperea;

- planificarea/dezvoltarea ideii de proiect;

- declanşarea proiectului/formarea echipei;

- execuţia;

- monitorizarea;

- închiderea

2. Cuvinte cheie: managementul proiectelor, eligibilitate, fonduri comunitare.

3. Introducere

Aspiraţia României de a se integra în Uniunea Europeană este expresia firească a identităţii de idealuri, valori şi principii, a vocaţiei sale de ţară democrată, profund ancorată în tradiţii, cultură şi civilizaţie, în spaţiul unic european. O serie de factori obiectivi însă, fac din Uniunea Europeană principalul partener comercial al României, respectiv: apropierea geografică,

complementaritatea şi potenţialul economic.

Una dintre cele mai prospere zone economice din lume, Uniunea Europeană dispune după aderarea de la 1 mai 2004 a celor zece noi state, de o piaţă internă şi de un potenţial uman de peste 450 milioane de cetăţeni.

În comparaţie cu Europa celor 15 însă, inegalităţile economice şi sociale dintre statele-membre sunt de două ori mai mari în Europa celor 25 care are acum 254 de regiuni. Astfel, în timp ce Produsul Intern Brut (PIB) total al celor 25 a crescut doar cu 5% faţă de cel al celor 15, PIB-ul mediu pe cap de locuitor al noilor state membre se situează sub jumătate din media actuală pe Uniune.

Aici intervine politica regională care pune în practică solidaritatea dintre popoarele Europei menţionată în preambulul Tratatului asupra Uniunii Europene.

Unul din obiectivele fundamentale ale Uniunii Europene prevăzute în acest Tratat îl reprezintă Întărirea coeziunii economico-sociale prin reducerea disparităţilor regionale. Acest obiectiv are un impact deosebit asupra competitivităţii între regiuni şi asupra nivelului de trai al locuitorilor lor, şi se realizează în principal prin confinanţarea multianuală a unor programe de dezvoltare.

Rolul politicii regionale nu se limitează însă numai la aspectul financiar.

Aceasta politică nu are ca scop numai o simplă redistribuire a resurselor, ci trebuie să şi creeze resurse, investind în potenţialul regiunilor şi al colectivităţilor acestora.

Pe scurt, europenii nu dispun de aceleaşi atuuri pentru a face faţă mondializării, acest lucru depinzând după faptul că trăiesc într-o zonă prosper sau într-una mai puţin favorizată, într-o zonă dinamică sau aflată în criză, în oraş sau la ţară, într-o zonă periferică sau izolată sau într-unul din polii.