Alte grupări regionale în Uniunea Europeană

Introducere

Gruparile regionale sunt acordurile convenite intre grupe de state din aceeasi regiune sau subregiune, in special sub forma de acorduri de comert liber, uniuni vamale, piete comune, uniuni economice si monetare.

Gruparile regionale aparute in perioada postbelica au majoritar, un caracter de integrare economica, urmarind oarecum armonizarea si concentrarea politicilor lor economice, asigurand in functie de gradul lor de integrare acorduri benefice pentru fiecare in parte. In general prin constituirea acestor organizatii, statele, in special cele in curs de dezvoltare urmaresc sa isi potenteze eforturile in scopul cresterii economice sustinute, sa contracareze efectele relatiilor externe inechitabile, sa lichideze subdezvoltarea.

Primul document international care a inscris cooperarea regionala sau interregionala printre principiile fundamentale ale dreptului international contemporan a fost ,,Carta Natiunelor Unite’’ din anul 1945, prin care se consacra obligatia juridica a statelor de a coopera intre ele, fapt ce-i coferea acestui principiu un caracter normativ, de aplicare universala. Dupa anii 1970, notiunea de grupari regionale, cooperari regionale si-a extins mult continutul, gasinduse astazi in numeroase documente internationale.

,,Actul final al Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa’’ adoptat in 1975 la Helsinki s-a constituit ca o adevarata carta a relatiilor intereuropene, convenite si programate prin intelegeri intre state.

Pe langa multiplele avantaje ( extinderea sectoarelor de varf, sustinere finaciara, schimburi sociale si organizationale, baza politica dezvoltata) gruparile regionale se confrunta si cu diverse probleme cum sunt: necesitatea mobilizarii unor capitaluri, diferentele cresterii economice a unor state fata de celelalte, niveluri de trai diferit, etc. dar privit pe ansamblu acest proces al gruparilor regionale este forte motivat de interesul economic al fiecarui stat participant.

Profesorul universitar Miron Dumitru face o afirmatie in ceea ce priveste gruparile regionale din Europa: ,,cu tot farmecul sau evolutia proceselor de regionalizare europeana a demonstrat ca acest proces este foarte complex cu determinanti economici si politici, ce vizeaza diverse obiective si trebuie permanent redefinit din punctul de vedere al dezideratelor si al structurilor internationale menite sa il faca operational’’

CAP I. ASOCIATIA EUROPEANA A LIBERULUI SCHIMB - AELS

1.1.Aparitia si evolutia AELS

AELS, reprezinta o zona de liber schimb creata in 1960, printr-un acord european de liber schimb, la initiativa Marii Britanii, prin care regatul a incercat sa previna riscurile economice din partea Comunitatii Economice Europene- CEE, astazi Uniunea Europeana.

Tarile membre ale Organizatiei Europne de Cooperare Economica au negociat in anul 1958, incheierea unui acord de realizare a unei zone de liber schimb intre ele, dar aceste incercari au esuat. Trecuse un an de la crearea Comunitatii, prin Tratatul de la Roma, iar grija tarilor ramase in afara acestei comunitatii era sa un fie excluse de la procesul de integrare economica a Europei Occidentale. Initiativa crearii AELS i-a revenit Marii Britanii deoarece regatul a respins participarea la CEE, si oarecum avea nevoie de un suport bazat pe o grupare regionala. Trataul de constituire a gruparii s-a semnat la Stockholm, in noiembrie 1959 de catre urmatoarele sapte tari: Marea Britanie, Suedia, Norvegia, Danemarca, Elvetia, Austria si Portugalia, acestea reprezentand o piata de peste 90 milioane de locuitori, si a intrat in vigoare in cursului anului 1960.

Evenimente importante in evolutia AELS:

- 1960 aparitie efectiva a gruparii;

- 1961 Finlanda a devenit membru AELS;

- 1966 liberalizarea comertului pentru produsele industriale a fost realizata intre statele membre ale gruparii de la acea vreme;

- 1970 Islanda devine membra AELS;