America Latină

1.1 CRIZA DATORIEI EXTERNE ŞI INTEGRAREA REGIONALĂ

Modelul de integrare regională latino - americană a avut o serie de determinanţi comuni tuturor schemelor experimentate. Destinat să promoveze industrializarea, acesta a fost un model intensiv în importuri în care aproape toate mijloacele de producţie şi o mare parte din inputuri puteau fi procurate numai din surse terţe în raport cu zona latino - americană. Având exporturile de produse manufacturate subminate datorită neglijării unei politici coerente de promovare a lor, a rezultat o balanţă comercială cronic deficitară pe axa relaţiilor cu terţii; numai în 1980, deficitul comercial al regiunii era de 40,9 miliarde USD, nevoia de finanţare a importurilor de produse manufacturate necesare proceselor de industrializare a determinat susţinerea masivă a exportului de produse de bază. Modelul de integrare sugerat de CEPAL nu a înlăturat dependenţa de produsele de bază, argumentul principal la momentul lansării schemelor integrative regionale. Chiar şi în cazul existenţei unor surse alternative de finanţare a economiilor, nu se putea spera că, pe termen scurt, pot fi atenuate dificultăţile cu care se confruntau balanţele de plăţi asociate cu exportul prioritar al unor produse de bază.

Sursa alternativă care a început să se folosească la finele anilor ‘60 au fost împrumuturile externe.

Ca rezultat a două provocări concomitente, împrumuturile sindicalizate şi ratele flexibile ale dobânzilor aferente, băncile străine. îndeosebi cele nord - americane, au început să acorde o atenţie tot mai mare unei regiuni care fusese multă vreme neglijată. Pentru debitori, cu precădere guvernele şi companiile de stat, noile tipuri de împrumuturi aveau o serie de avantaje aparente - condiţionalitatea redusă şi un grad ridicat de liber tate în ceea ce priveşte utilizarea banilor.

Împrumuturile bancare acordate Americii Latine au sporit rapid Ia începutul anilor ‘70. permiţându-se finanţarea unor modeste deficite, la acel moment, ale conturilor curente. De asemenea, primul şi al doilea şoc petrolier au alimentat cu petrodolari o piaţă financiară internaţională tot mai dinamică, avidă să recicleze aceste fonduri pe piaţa eurodevizelor spre, America Latină. Aceste noi surse de devize nu numai că au generat un flux net de capital către regiunea latino - americană, dar au generat şi un transfer pozitiv de resurse pentru că intrarea netă de capital a depăşit uşor, o anumită perioadă, ieşirile de capital sub formă de dobânzi şi profituri repatriate

În 1981, ultimul an „normal” înainte de izbucnirea crizei datoriei externe, transferul net de resurse ajunsese la 10,4 miliarde dolari, echi-valentul a 2% din PNB-ul regional (tabelul 1).

Tabelul 1. Balanţa de plăţi a ţărilor latino - americane între 1980 - 1985 (miliarde USD)

EXPLICAŢIE 1980 1981 1982 1983 1984 1985

INTRĂRl NETE DE CAPITAL 29,7 37,6 20,2 2,9 10,0 2,5

PLĂŢI NETE SUB FORMĂ DE DOBÂNZI ŞI PROFITURI REPATRIATE 18,1 27,2 38,8 34,4 36,7 35,3

TRANSFERURI DE RESURSE (1-2) +11,6 +10,4 -18,6 -31,5 -26,7 -32,8

EXPORTURI DE BUNURI 91,4 98,6 89,5 89,9 100,2 94,3

IMPORTURI DE BUNURI 93,5 100‚9 82,2 60,3 61,8 61,6

IMPORTURI INTRAREGIONALE 15,6 16,8 14,0 10,9 12,0 10,3

PONDEREA IMPORTURILOR INTRAGRUPARE ÎN IMPORTURILE TOTALE (%) 16,7 16,7 17,0 18,1 19,4 16,7

Sursa: CEPAL, “lnteramerican Development Bank”, 1989.

Valoarea importurilor provenind din ţări terţe a crescut de la 42 de miliarde USD în 1975 la 101 miliarde USD în 1981. Ameninţarea Mexicului cu incapacitate de plată a datoriei externe în august 1982, a dat semnalul declanşării crizei datoriei externe pentru întreaga Americă Latină. Fluxul net de intrări de capital (K) a scăzut dramatic şi a fost depăşit de plăţile nete. sub forma dobânzilor şi a profiturilor repatriate (F) implicaţiile acestei situaţii pot fi sugerate dacă prezentăm următorul tablou al balanţei de plăţi:

CREDIT DEBIT

EXPORTUL DE BUNURI ŞI IMPORTURI DE BUNURI ŞI

SERVICII (E) SERVICII (M)

TRANSFERUL NET (T) PLĂŢI NETE PENTRU FACTORII DE PRODUCŢIE

INTRĂRI NETE DE CAPITAL (K) DEFICITUL CONT. CURENT (B) SCĂDEREA NETĂ REZERVELOR

VALUTARE (R)

Egalitatea între intrări şi ieşiri se prezintă astfel:

E+T+F=M+F+R

Prezumând că ajustările externe nu pot fi finanţate pe termen lung prin reducerea rezervei internaţionale, R poate fi considerat a fi 0. în acest caz ecuaţia poate fi rescrisă astfel:

(F-K)=(E+T)-M

Partea stângă reprezintă transferul de resurse dinspre ţările latino- americane către restul partenerilor comerciali ca urmare a crizei datoriei externe. Partea dreaptă a egalităţii arată că se impune un semnificativ surplus comercial, pentru că intrările nete de capital erau tot mai nesemnificative.

La un an de la izbucnirea crizei, în 1983, transferul de resurse -(F-K) - ajunsese la 31‚5 miliarde dolari America Latină a fost deci constrânsă să se confrunte cu o schimbare de tablou financiar, trecând de la un sold