Amortizarea Imobilizărilor

3.3. DEFINIREA PROCESULUI DE AMORTIZARE A CAPITALULUI IMOBILIZAT ÎN ACTIVE CORPORALE SI NECORPORALE

Amortizarea este un proces financiar de repartitie si de recuperare a valorii amortizabile a unei imobilizari pe durata sa de utilizare previzionata. Fata de aceasta interpretare generala, exista numeroase conceptii privind amortizarea. Prezinta interes urmatoarele trei:

- amortizarea ca proces de corectie a valorii imobilizarilor. Amortizarea este constatarea contabila a pierderii de valoare suferita de catre activele imobilizate ca urmare a deprecierii în timp (uzurii fizice si morale). Pornind de la aceasta interpretare se procedeaza la corectia valorii activelor imobilizate pentru a le readuce la o valoare apropiata de realitate;

- amortizarea ca proces de transfer sau de repartizare a costurilor imobilizarilor asupra cheltuielilor exercitiului. Transferul se face pe perioada economica de utilizare a activului amortizabil;

- amortizarea ca sursa de finantare a reînnoirii imobilizarilor. Ea are ca scop de a conserva în întreprindere resursele generate de activitatea acesteia necesare reconstituirii imobilizarilor.

Câteva elemente privind analiza amortizarii prin prisma normelor contabile europene si internationale, sunt semnificative :

- amortizarea este repartitia valorii amortizabile a unei imobilizari pe durata sa de utilizare previzionata. Prelevarea amortismentelor exercitiului este dedusa din rezultat, fie direct fie indirect;

- durata de utilizare este fie perioada în care întreprinderea estimeaza sa utilizeze o imobilizare amortizabila, fie numarul de unitati de productie estimat a se obtine prin functionarea imobilizarii supuse amortizarii;

- aprecierea duratei de utilizare a unei imobilizari amortizabile sau grup de imobilizari similare se bazeaza, în general, pe experienta furnizata de practica privind categorii de imobilizari comparabile;

- limita de amortizare a unei imobilizari amortizabile este valoarea de intrare sau costul istoric al acesteia sau o alta suma care a substituit costul istoric în situatiile financiare ale unitatii, mai putin valoarea reziduala;

- valoarea reziduala a unei imobilizari este adeseori nesemnificativa si poate fi neglijata în calculul valorii amortizabile. Fara a exista un consens în definirea acestei valori, aceasta reprezinta echivalentul valorii imobilizarilor corporale trecuta în cheltuieli la scoaterea lor din functiune. În mod practic, valoarea reziduala este egala cu valoarea neamortizata corectata cu valorile rezultate din lichidare, diminuata cu cheltuielile de scoatere din functiune aferente;

- sumele aferente amortizarii imobilizarilor se repartizeaza asupra fiecarui exercitiu financiar pe perioada de utilizare a imobilizarii, dupa metode diferite. Indiferent de metoda de amortizare adoptata, este necesar ca aceasta sa fie utilizata cu consecventa indiferent de nivelul rentabilitatii întreprinderii sau de consideratiile fiscale, astfel încât sa se asigure comparabilitatea rezultatelor întreprinderii de la un exercitiu la altul.

- daca utilitatea imobilizarii amortizabile este definitiv modificata ca urmare a unei deteriorari sau a uzurii morale, valoarea sa actuala poate deveni valoare neta contabila, diferenta fiind înregistrata imediat în rezultate;

- câstigurile sau pierderile provenind din scoaterea din functiune sau din cesiunea unei imobilizari trebuie sa figureze la contul de rezultate;

- amortizarea alocata esalonat asupra rezultatului exercitiului trebuie sa reprezinte o marime rationala înscrisa în principiile si regulile imaginii fidele. Determinativul “rational” vizeaza raportul dintre fractiunea transferata din valoarea contabila a activului amortizabil si rezultatul ce se va obtine din utilizarea activului;

- adoptarea unei formule de calcul în masura sa se erijeze drept criteriu pentru dimensionarea raportului de rational privind amortizarea. Pentru fundamentarea acestei formule se pot folosi mai multe criterii cum sunt: durata normala de utilizare, în cazul imobilizarilor corporale, durata limitativa stabilita prin lege, în cazul imobilizarilor necorporale, volumul activitatii obtinute si rata dobânzii; regimurile de amortizare (liniar, degresiv si accelerat); gradul de deductibilitate fiscala.

Potrivit surselor de drept contabil si fiscal din România constituie obiect al amortizarii toate imobilizarile corporale si necorporale, cu exceptiile:

- terenurile, inclusiv cele împadurite;

- tablourile si operele de arta;

- fondul comercial;

- lacurile, baltile si iazurile care nu sunt rezultatul unei investitii;

- bunurile din domeniul public finantate din surse bugetare;

- orice mijloc fix care nu îsi pierde valoarea în timp datorita folosirii, potrivit normelor;

- casele de odihna proprii, locuintele de protocol, navele, aeronavele, vasele de croaziera, altele decât cele utilizate în scopul realizarii veniturilor.

Plantatiile tinere si plantatiile de protectie sunt scutite de calculul amortizarii pâna la trecerea pe rod a plantatiilor tinere si cinci ani a plantatiilor de protectie.

Valoarea amortizabila a unui activ necorporal trebuie sa fie alocata sistematic de-a lungul duratei sale de viata utila.

Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare se efectueaza conform legislatiei in vigoare.

În masura în care cheltuielile de constituire si de dezvoltare nu au fost amortizate complet, este interzisa orice distribuire a profiturilor, daca suma rezervelor disponibile pentru distribuire si a profilurilor reportate nu este cel putin egala cu suma cheltuielilor neamortizate, cu exceptia situatiei in care legislatia nu prevede altfel.

În cazul în care fondul comercial este tratat ca un activ - ca urmare a achizitiei de catre o societate a actiunilor altei societati, se au in vedere urmatoarele prevederi:

- valoarea fondului comercial achizitionat trebuie amortizata sistematic; si

- perioada de amortizare nu trebuie sa depaseasca durata de viata utila.

- valoarea amortizabila a unei imobilizari corporale este egala cu valoarea sa contabila si trebuie recuperata în mod sistematic pe parcursul duratei de viata utila a activului.

Amortizarea se stabileste prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a imobilizarilor corporale.

Amortizarea imobilizarilor corporale se calculeaza pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii acestora in functiune si pana la recuperarea integrala a valorii lor de intrare, conform duratelor de viata utila si conditiilor de utilizare a acestora.

Amortizarea imobilizarilor corporale concesionate, închiriate sau in locatie de gestiune se calculeaza si se înregistreaza in contabilitate de catre persoana juridica care le are in proprietate.

Pentru calculul amortizarii capitalului imobilizat în active corporale, elementele de referinta sunt urmatoarele:

- Valoarea amortizabila (Va)

- Durata normala de utilizare a mijloacelor fixe în care s-a concretizat capitalul imobilizat supus amortizarii (DNU) sau durata de utilizare ramasa a unor mijloace fixe (DUR)

- Regimul de amortizare adoptat (RA)

Valoarea amortizabila poate fi:

- Valoarea de intrare diminuata cu valoarea reziduala

- Valoarea de intrare (Vi) – valoarea la care sunt evaluate imobilizarile la intrarea lor în patrimoniu, utilizata pentru amortizare când se aplica presupunerea ca valoarea reziduala este neglijabila

- Valoarea ramasa actualizata (Vra) – în cazul mijloacelor fixe supuse reevaluarii în 1993

- Valoarea reevaluata a imobilizarilor (Vr) – în cazul imobilizarilor supuse reevaluarii pe parcursul duratei de viata utile

- Valoarea medie anuala ( ) – care ia în considerare soldul mijloacelor fixe la începutul anului(Vi1I) si valorile medii ale intrarilor ( ) si ale iesirilor ( )