Analiza aprovizionării și desfacerii - SC Fibrex SA

Capitolul 1.

Consideratii privind aprovizionarea si desfacerea

1.1. Aprovizionarea cu marfuri a unitatilor economice

Notiunea de achizitie este identica cu cumpararea. Pentru realizarea acestui deziderat este necesara o atenta cercetare a pietei, a ofertelor, analiza si contractare comerciala, etc. Negocierea în procesele de aprovizionare este diferita si definita prin elaborarea strategiilor în cumpararea de resurse materiale. Decizia de alegere a furnizorilor trebuie supusa unei atentii sporite ce trebuie sa se încadreze în limitele de selectare si testare a credibilitatii furnizorilor.

Managementul aprovizionarii integreaza într-un tot unitar fluxul si controlul resurselor, rezultând identificarea pe structuri a resurselor materiale necesare agentului economic pâna la controlul utilizarii acestora în consum. Sursa de informare strategica a subsistemului aprovizionarii poate furniza informatii utile despre evolutia cererii si ofertei de produse. Aprovizionarea are rolul de subsistem cu participare activa la dezvoltarea agentului economic, prin colectarea si transmiterea informatiilor.

Organizarea compartimentului dupa modalitatea aprovizionarii, dupa sistemul functional, grupe de plan, contractare, evidenta este asigurata prin anticiparea necesitatilor obiective de materiale, o fundamentare temeinica a strategiilor de aprovizionare, încheierea contractelor economice, calcularea stocurilor si a cantitatilor de comandat.

Agentul de aprovizionare (responsabilul cu achizitia) asigura:

- studiul pietei;

- depistarea surselor de furnizare;

- conditii preliminare a conditiilor de furnizare;

- atenta urmarire si derulare a procesului de aprovizionare (contracte economice, comenzi, termene de livrare, termene de plata).

Prin aprovizionarea cu resurse materiale, agentul economic se angajeaza patrimonial, influentând desfasurarea activitatii economice prin costuri ce pot afecta situatia financiara a firmei.

Pentru evitarea fenomenelor economice negative datorate riscurilor financiare ce antreneaza patrimoniul, agentul economic trebuie sa-si formuleze o politica de aprovizionare bazata pe promovarea de metode si modalitati de derulare a procesului de cumparare având ca rezultat eficienta economica. Acest grad de eficienta asigura o mentinere a marimii stocurilor necesare continuitatii productiei si desfacerii ei între doua aprovizionari succesive.

Pentru realizarea acestor parametri economici este necesara analiza si folosirea urmatorilor indicatori economici:

- efortul direct de stocare - cuprinde salariile lucratorilor, amortizarea depozitului si a echipamentelor din dotare, utilitati (iluminat, climatizare);

- stoc de productie - este stocul curent, de siguranta, de iarna si în curs de transport;

- stoc curent - implica asigurarea cererii de consum pe intervalul dintre doua aprovizionari succesive;

- stocul de productie – depinde de venitul unitatii, viteza de rotatie, costul de productie, norme de consum;

- stocul de siguranta - element component al stocului de productie, un flux continuu al cererilor pentru consum, necesar atunci când se produc întârzieri în desfasurarea ritmica cu marfuri si produse a stocului curent, datorate unor întreruperi în livrarea si transportul acestora de la furnizor.

Aprovizionarea se impune ca o functie importanta pentru agentul economic; împreuna cu furnizorii - ca sursa de aprovizionare, influenteaza atât procesul de reluare a circuitului economic cât si posibilitatile financiare prin:

- negociere si contractare,

- grafic de livrari,

- structura marfurilor,

- frecventa livrarilor,

- distanta si costurile de transport.

Diversificarea surselor de aprovizionare împarte agentii economici în doua mari grupe comerciale; aceste diferente sunt reprezentative chiar si din clasificarea juridica a agentului economic:

- societati comerciale cu ridicata (gross);

- societati comerciale cu amanuntul (en- detail).

Din prima grupa fac parte:

1. Grosisti independenti- ce au drept de proprietate asupra marfurilor si se împart la rândul lor:

- Grosisti ce ofera servicii complete;

- Grosisti ce ofera servicii limitate.

2. Agentii si brocherii – faciliteaza vânzarea si cumpararea pentru un comision de 2% -6%, nu au drept de proprietate asupra bunurilor;

3. Grosisti diversi – specializati pe diferite sectoare economice (agricultura, organizare de licitatii etc);

4. Filialele si birourile producatorilor – activitatea lor consta în derularea operatiunilor economice fara intermedierea grosistului independent.