Analiza Asigurării Întreprinderii cu Mijloace Fixe de Producție

INTRODUCERE

Agricultura Moldovei reprezintă cea mai importantă ramură a economiei ţării, totodată principala problemă, ce reduce tempoul dezvoltării agriculturii în republică este parcelarea excesivă a terenurilor agricole, apariţia a multor gospodării incapabile de a lucra solurile eficient, aplicând tehnologii moderne. Aceasta este un rezultat al privatizării în grabă, fără cercetarea a consecinţelor posibile. Prin implementarea programului de privatizare “Pământ” în (1991), un sector agrar puternic a fost demolat. Sătenii au devenit săraci: fără tehnică şi tehnologii, cu loturi de circa 1,5 ha, fragmentate în 3-5 sectoare. Evident dezvoltarea sectorului agrar în perioada de tranziţie a fost neunivocă cu fluctuaţii considerabile de la an la an, confruntându-se cu o serie de obstacole care au cauzat productivitatea şi randamentul scăzut al exploataţiilor agricole, a adus la reducerea gradului de asigurare a gospodăriilor cu resurse de producţie, la decăderea bazei tehnico-materiale a gospodăriilor şi la micşorarea potenţialului de producere.

Din lipsa tehnicii agricole necesare gospodăriile agricole sunt nevoite să reducă suprafeţele semănate cu anumite culturi, să efectueze lucrările de câmp după tehnologii simplificate, să depăşească termenele agrotehnice de efectuare a lucrărilor, ceea ce a condus la reducerea recoltei culturilor agricole şi calităţii producţiei, la majorarea consumurilor de producţie.

Aplicarea fondului funciar a acţionat ca un şoc asupra relaţiilor agrare, asupra dimensiunii proprietăţii şi a circulaţiei terenurilor, a modului de exploatare agricolă, a înzestrării tehnice a agriculturii, a resurselor de muncă şi mai ales asupra statutului de ţăran-producător agricol. Transformările profunde pa care le determină angajarea progresivă şi consecvenţă a agriculturii pe făgaşul economiei de piaţă cuprinde printre altele şi modificarea rolului şi statutului gospodăriilor rurale, metamorfozarea acestora din participanţii lipsiţi de “personalitate” la circuitul economic trecut, într-un sistem egalitarist, uniformizator, în agenţi economici care trebuie să-şi desfăşoare activitatea într-un mediu concurenţial cu o individualitate mai marcantă sau mai estompată, afirmată pe planul iniţiativei, creativităţii şi eficienţii. În faţa agenţilor economici se pune problema consolidării bazei tehnico-materiale, procurării noilor mijloace modernizate cu o productivitate majoră, pornind de la posibilităţile sale şi totodată să fie orientate eforturile spre folosirea raţională a mijloacelor existente.

Producerea bunurilor materiale inclusiv şi în agricultură se datorează mijloacelor de producţie, care de fapt şi depinde de dezvoltarea progresului tehnico-ştinţific, intensificării, specializării producerii agricole, de creşterea atât a mijloacelor fixe precum şi a celor circulante. Având o cantitate suficientă de mijloace de producţie şi folosindu-le raţional, activitatea gospodăriei agricole se va caracteriza printr-o eficienţă economică sporită.

Din arsenalul de modele de dezvoltare economică înregistrate în practica mondială, Republica Moldova l-a ales pe cel mai viabil şi anume pe cel bazat pe ştiinţă, inovare şi transfer tehnologic, astfel a fost aprobat Codul cu privire la ştiinţă şi inovare şi Acordul de parteneriat între Guvern şi Academia de Ştiinţe a Moldovei pentru anii 2005-2008, prin care se dă prioritate implementării tehnologiilor avansate, soiurilor şi hibrizilor performanţi a altor realizări ale ştiinţei şi inovării în agricultură şi spaţiul rural, toate acestea fiind considerate drept vector al considerentelor de ordin atât social-economic cât şi politic, ecologic.

Scopul prezentei lucrări constă în analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe de producţie în SDE”Chetrosu”, apreciind nivelul de asigurare cu acestea, rezervele de sporire a lor, cît şi influenţa factorilor la utilizarea mijloacelor fixe.

Scopul dat poate fi atins prin îndeplinirea următoarelor sarcini:

 analiza asigurării întreprinderii cu mijloace fixe de producţie;

 aprecierea dinamicii, structurii şi stării funcţionale a mijloacelor fixe;

 analiza eficienţei economice a utilizării mijloacelor fixe productive;

 analiza utilizării tractoarelor şi maşinilor agricole;

 calculul influenţei factorilor de utilizare a mijloacelor fixe la devierea indicatorilor activităţii de bază a întreprinderii.

Drept sursă de informaţie vor servi datele evidenţei contabile ale SDE “Chetrosu”.

Obţinerea mijloacelor de producţie implică consum de timp şi alte resurse, datorită lor însă economia, unităţile agricole devin mai productive, iar factorul muncă este mai favorizat să se concentreze spre activităţi care solicită creativitate şi rezultate economico-financiare benefice.