Analiza comerțului exterior și a rolului său prin prisma concurenței

INTRODUCERE

Varietatea şi complexitatea aspectelor legate de buna gestionare a trezoreriei întreprinderii creează un amplu câmp de analiză şi dezbatere pentru specialiştii şi practicienii domeniului, cu atât mai mult cu cât acest subiect priveşte în mod practic activităţile desfăşurate de toţi agenţii economici.

În perioadele de slăbire a pieţei financiare, de reducere a autofinanţării şi de creştere a inflaţiei, de limitare a creditului şi de creştere a ratei dobânzilor, devin tot mai relevante locul şi rolul pe care le are trezoreria în viaţa economică a unei entităţi economice.

Cei mai mulţi dintre utilizatorii informaţiei contabile sunt interesaţi de fluiditatea activităţii dintr-o întreprindere şi în special de capacitatea acesteia de a asigura o viteză de rotaţie corespunzătoare pentru lichidităţi. Unei asemenea solicitări nu poate să-i răspundă informaţia contabilă oferită de o contabilitate de angajamente şi axată în principal pe profit. În acest fel, se impune necesitatea exploatării informaţiei contabile, prin care să se cunoască fluxurile de trezorerie, acestea fiind corespondentul fluxurilor patrimoniale ce tranzitează întreprinderea, cu impact imediat asupra lichidităţilor.

Nevoia de a evidenţia şi analiza fluxurile de trezorerie s-a făcut resimţită pe plan internaţional, în mod special la sfârşitul anilor ’80, când apar şi primele preocupări ale teoreticienilor şi ale analiştilor economici în domeniu.

Literatura de specialitate consideră ca făcând parte din sarcina contabilităţii fluxurilor de trezorerie întocmirea unui document contabil de sinteză, alături de bilanţ şi contul de rezultate, cu rolul de a le evidenţia.

Pe plan mondial, acest document este prezentat sub denumirea generală de „tablou de flux” şi se referă la toate tablourile în care conceptul de flux are un rol determinant .

În acest context, se extinde sarcina contabilităţii în a oferi noi informaţii despre capacitatea unei entităţi de a face faţă plăţilor sale prin intermediul viitoarelor încasări, cu alte cuvinte, de a genera fluxuri de trezorerie.

Se impune astfel, o delimitare a principalelor categorii de fluxuri de trezorerie din multitudinea de operaţiuni economico-financiare ce sunt transpuse de către contabilitate într-un limbaj propriu şi sistematizarea acestora în vederea evidenţierii rolului central pe care îl ocupă trezoreria în cadrul sistemului informaţional economic al întreprinderii.

Dacă din punct de vedere teoretic fluxurile de trezorerie sunt amplu prezentate în literatura de specialitate, din punctul de vedere al reflectării în contabilitate, există tendinţa de a fi asimilate cu contabilitatea trezoreriei, fără a exista în acest moment delimitări concrete referitoare la transpunerea contabilă a acestora.

Prin reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţii Economice Europene şi cu Standardele de Contabilitate Internaţionale, aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 94 din 20 februarie 2001, se stabileşte cadrul legislativ din România în ceea ce priveşte întocmirea unui document de sinteză care să evidenţieze fluxurile de trezorerie. În aceste condiţii, se creează posibilitatea realizării unei comparaţii între informaţia oferită de tabloul de flux din ţara noastră şi informaţia oferită de tablourile întocmite în alte ţări.

Găsirea modalităţilor adecvate pentru a utiliza fluxurile de trezorerie în realizarea diagnosticului financiar constituie una dintre sarcinile cele mai grele pentru analiştii financiari. Literatura de specialitate insistă asupra avantajelor, pentru utilizatorii diagnosticului financiar, în cazul folosirii informaţiilor referitoare la fluxuri, fără a oferi la fel de multe modalităţi practice de realizare a acestuia.

Într-o economie de piaţă, întreprinderea trebuie privită ca un sistem care există şi funcţionează prin relaţiile sale cu terţii (investitori, creditori, buget, furnizori etc.), relaţii ce se concretizează prin fluxuri patrimoniale. De măsura în care aceste fluxuri îmbracă forma lichidităţilor sunt interesaţi atât terţii (pentru recuperarea sumelor investite şi obţinerea unui câştig sau pentru recuperarea unor creanţe), cât şi conducerea unităţii, pentru că numai astfel sistemul poate funcţiona.

CAPITOLUL I

LOCUL ŞI ROLUL FLUXURILOR DE TREZORERIE ÎN SISTEMUL DE INFORMARE, DE RAPORTARE ŞI DE GESTIUNE A ÎNTREPRINDERII

1.1. Sistemul informaţional al întreprinderii moderne

În condiţiile societăţii informatizate, o întreprindere modernă nu poate supravieţui fără să dispună de informaţii în timp real, atât din interiorul, cât şi din exteriorul său. Sarcina de colectare, prelucrare, stocare şi furnizare a informaţiilor şi cunoştinţelor revine sistemului informaţional al întreprinderii. Drept urmare, din punct de vedere informaţional, o întreprindere modernă trebuie să fie cuplată la cele mai moderne tehnologii informaţionale şi de comunicare ale momentului la care ne raportăm. Majoritatea întreprinderilor din România, pe lângă probleme ce ţin de logistică şi de aspectele financiare generate de o slabă gestiune a fluxurilor financiare şi de blocajele financiare, au şi probleme specifice circuitului informaţional între componentele acestora (compartimente, departamente, servicii şi angajaţi).