Analiza comparată a sistemelor de redistribuire din Uniunea Europeană

1. Introducere

Privite din afara, statele europene par a avea trasaturi comune ce le diferentiaza de alte zone mai dezvoltate economic ale lumii. Insa un model social comun nu pare sa existe luand in considerare marile diferente socio-culturale si institutionale dintre ele.

Este posibil insa ca aceste state sa fie grupate in mai multe modele sociale, reducand diferentele majore la un set de dimensiuni omogene. Se cere aceasta analiza si diferentiere pentru a explica slaba dezvoltare economica a Europei in ultimele decenii. Au existat performante si politici diferite intre state ce au permis ca unele dintre ele sa aiba rezultate mai bune in ultima perioada.

De asemenea, exista o presiune constanta de adaptare in prezenta schimbarilor iminente si aparitiei unui nou set de riscuri pentru individ si pentru societate. Printre aceste riscuri putem mentiona competitia internationala, imbatranirea populatiei sau migratia.

Se pot insa identifica zone europene ce pot servi ca exemplu in adaptarea lor cu succes la incercari, atat prezente cat si viitoare, precum statele scandinave. Acestea au reusit sa ajunga la performanta economica asigurand in acelasi timp existenta unui stat social al bunastarii.

Nu este indicata totusi proiectia unui model social asupra altui grup de tari. Trebuie luat in considerare faptul ca circumstantele existente au un mare rol in succesul unei reforme, acestea fiind deseori imposibil de recreat.

In contextul schimbarilor economice si sociale la nivel mondial, toate tarile europene au inceput sa-si regandeasca sistemele de protectie sociala, iar orice discutie asupra tipologiei modelelor europene trebuie sa ia in considerare dinamica existenta.

2. Modele sociale in Uniunea Europeana

“Vechile” state membre ale Uniunii Europene pot fi impartite in urmatoarele grupuri: zona universalistica scandinava, zona corporatista continentala, zona liberala anglo-saxona si zona regimului bunastarii mediterana.(Aiginger, 2008)

Cel mai cuprinzator model este cel scandinav, deoarece acorda o mare importanta redistribuirii, incluziunii sociale si universalitatii. Toate tarile care intra in aceasta categorie, Danemarca, Finlanda si Suedia, sunt caracterizate de un dialog social puternic si de o cooperare stransa intre partenerii sociali si guvern, sindicatele fiind bine implicate in viata economica.

Modelul continental situeaza ocuparea fortelor de munca la baza transferurilor sociale, beneficiile avand un nivel moderat, fiind in stransa legatura cu veniturile. In acest grup putem include Olanda, Germania, Belgia, Franta si Austria.

Modelul anglo-saxon, din care fac parte Marea Britanie si Irlanda, pune accent pe responsabilitatea individuala, transferurile sociale fiind mai mici decat in alte tari.

In final, modelul mediteranean are cel mai mic nivel de transferuri sociale, politicile fiind caracterizate de trasaturi particulare si clientelistice.

Analiza lui Karl Aiginger(2008) situeaza sistemul de protectie sociala intr-un context mai larg, in care sunt prezente interdependente intre regimul bunastarii, sistemul relatiilor industriala si sistemul social de productie. Modelul european, fiind mai mult decat un simplu model, influenteaza productia, ocuparea fortei de munca, productivitatea si astfel si celelalte obiective de politica economica, precum cresterea si competitivitatea.

In consecinta, o intelegere deplina a sistemelor socio-economice europene va cuprinde viata economica si securitatea sociala, dar si sistemul educational impreuna cu toate mecanismele care conduc la formarea capitalului uman.

2.1 Performanta economica

Din punct de vedere al cresterii economice, nu au existat mari diferente intre modelele europene in perioada 1970-2006. Daca PIB-ul a crescut in aproape egala masura in tarile anglo-saxone, scandinave si mediteraneene si doar intr-o mica masura mai putin in zona continentala, in SUA cresterea economica era mult mai mare.Privind insa indicatori ca populatia si PIB/locuitor, aceasta diferenta dispare.