Analiza Comparativă a Impozitelor Directe și Indirecte

ARGUMENT

Într-o economie de piaţă ‚’’explozivă’’ în care mărfurile şi banii au ajuns să circule cu viteze uluitoare, marile tranzacţii se fac cu ajutorul bursei sau prin comerţ electronic, timpul este esenţial atât pentru cei care vând cât şi pentru cei care cumpără, iar calitatea joacă un rol mai important ca niciodată. Deşi din economia de piaţă fac parte toţi oamenii şi sunt o parte integrantă a acesteia, fiecare îşi aduce un aport mai mic sau mai mare. S-au creat organisme specializate care să asigure calitatea şi să diminueze timpul atât pentru vânzător cât şi pentru cumpărător.

Circuitul financiar este dificil de urmărit atât de către societate cât şi de organele de control, care prin intermediul ‚’’impozitului pe profit’’ verifică corectitudinea agenţilor economici.

Evidenţa operaţiilor băneşti dintre societăţi şi persoane fizice sau juridice se poate efectua fie în numerar, fie fără numerar, direct prin bancă, insă indiferent de metoda utilizată evidenţa se ţine cu ajutorul contabilităţii sau a finanţelor.

Aşadar, în lucrare am dezbătut analiză comparativă a impozitelor directe şi indirecte punând accent pe asemănările şi deosebirile dintre acestea.

CAPITOLUL 1 - NOŢIUNI PRIVIND IMPOZITELE

1.1 IMPOZITELE ŞI ROLUL LOR

În economiile moderne, statele colectează impozitele atât pentru finanţarea cheltuielilor, cât şi pentru îndeplinirea triplului lor rol de stabilizare, de distribuire şi de alocare.

Definiţiile date impozitelor sunt multiple, în funcţie de teoriile despre impozite care au fost emise în decursul vremii, pe de o parte, iar pe de altă parte, în funcţie de poziţia autorilor cu privire la impozite.

„Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile şi/sau averea persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu definitiv (nerambursabil) şi fără contraprestaţie directă din partea statului” Impozitul are caracter universal ca o consecinţă a suveranităţii statului şi el este o instituţie de drept publică fără de care nu se poate concepe existenţa statului, făcând parte organică din el.

În evoluţia modernă a impozitelor, instituirea acestora cu consimţământul contribuabililor a fost subordonată competiţiei parlamentare, ca organe legislative cu caracter reprezentativ de a reglementa impozitele şi celelalte venituri necesare acoperirii cheltuielilor publice.

Plata impozitului are caracter obligatoriu pentru toate persoanele fizice şi juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau care posedă un anumit gen de avere. Dreptul de a instituii impozite îl are statul, care îl exercită prin organele puterii centrale (Parlamentul) şi ale administraţiei locale de stat.

Rolul impozitului se manifestă pe plan financiar, economic şi social, definit de o etapă de dezvoltare a economiei de alta.

Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar, în sensul că impozitele reprezintă mijlocul principal de procurare a resurselor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor publice. În ţările dezvoltate din punct de vedere economic, prin intermediul impozitelor şi taxelor se procură între 80-90% din totalul resurselor financiare publice.

Pe plan economic, rolul impozitelor se manifestă prin intermediul măsurilor pe care statul le ia pentru a intervenii în activităţile economice cu ajutorul impozitelor care pot fi folosite ca un instrument de schimbare sau frânare a unei activităţi economice, de creştere sau reducere a producţiei sau a consumului unui anumit produs, de stimulare sau îngrădire a comerţului exterior, etc.

Pe plan social, rolul impozitelor se manifestă în mai multe direcţii, dintre care se poate menţiona rolul de instrument de redistribuire a unei părţi din P.I.B. între clase şi pături sociale, între persoane fizice şi juridice, etc.