Analiza comparativă a instrumentelor muzicale

Cap 1. Ce sunt instrumentele muzicale si cum s-au nascut ele?

1.1 Ce sunt instrumentele muzicale?

- Un instrument muzical este un obiect folosit pentru a scoate sunete si vibratii pentru a produce muzica.

- Printre cele mai raspândite instrumente muzicale se numara pianul, chitara, vioara etc.

- Studiul academic al instrumentelor muzicale este cunoscut ca organologie.

- Instrumentele muzicale functioneaza în diferite moduri: prin suflare (de ex. trompeta, fluierul), prin vibratiile corzilor (de ex. chitara), lovirea unui corp sonor cu diverse acesorii (percutie) etc.

- O categorie aparte o constituie instrumentele cu clape: acestea au în comun o claviatura, prin intermediul careia se actioneaza diferite mecanisme care produc sunetele. Acestea pot fi formate dintr-un set de corzi lovite sau ciupite (pian, clavecin), de fluiere sau tuburi (orga), sau din circuite electronice (orga electronica, sintetizator).

1.2 Cum s-au nascut intrumentele muzicale?

Stramosii nostrii in procesul neintrerupt al muncii si vietii au auzit suierul sagetii, au ascultat vibratia arcului incordat, zgomotul pietrelor ciocnite... Pe masura trecerii timpului, oamenii au aflat ca diferitele sunete sunt generate de vibratiile unor corpuri si ajung la urechile lor prin aer sau prin alte medii.

Dintre toate, unele sunt stridente, suparatoare, altele foarte placute, ii inveselesc, ii destind cei ce le asculta. Pe cele placute, oamenii au incercat sa le reproduca. Obiectele de care s-au folosit pentru obtinerea acestor sunete au devenit primele instrumente muzicale.

Oamenii au observat apoi, ca aceleasi obiecte, din cauza diferentelor de volum, lungime, grosime, emiteau sunete diferite. Oare de ce? Explicatia a fost data prin tot felul de experiente. Dupa multe stradanii au aflat ca procesele de emitere si propagare a sunetelor au la baza unele fenomene fizice: intensitate, frecventa, rezonanta.

Exista carti vechi, cum ar fi: "Insemnari despre mestesuguri" in care se gasesc multe explicatii, exemplu: relatia dintre alcatuirea instrumentului muzical si intensitatea sau distanta de propagare a sunetului. Atunci cand instrumentul muzical este larg dar scurt, sunetul sau este sonor si patrunzator, dar nu se propaga departe; daca este stramt si lung, sunetul lui este limpede si armonios, iar distanta de propagare este mult mai mare.

Mai interesant este fenomenul de rezonanta, care-n antichitate provoca nedumerire, chiar uimire si teama, multi inclinand spre superstitii. Intr-una din cartile antichitatii "Zhuangzi" (o carte cu invatatura filozofica) se pomeneste de fenomenul de rezonanta al lautei: intr-o camera linistita, la acordarea istrumentului s-a ciupit o coarda si-au vibrat toate coardele.

S-au pastrat numeroase povesti interesante despre rezonanta. Spre exemplu: "Pe vremea dinastiei Tang, in orasul Luoyang, un calugar avea atarnat in incapere un gong de piatra in care batea adeseori ca sa se relaxeze. Intr-o zi a observat cu totul intamplator un fenomen ciudat; fara sa fi batut in gong, acesta a inceput sa rasune ceea ce l-a bagat in sperieti pe calugar, care s-a imbolnavit. Auzind toate acestea, un prieten de-al sau, a venit sa-l vada.

Spirit iscoditor, atent la tot ce era in jurul sau, prietenul, cand a rasunat clopotul din curtea templului, a bagat de seama sa suna si gongul din camera calugarului. Misterul a fost astfel dezlegat. I-a spus calugarului sa-l invite a doua zi la masa si atunci ii va alunga boala din suflet. Calugarul a acceptat. A doua zi, dupa ce s-a ospatat si a baut pe

saturate, prietenul a scos, fara graba o pila si s-a apucat sa pileasca gongul in cateva locuri. Dupa aceea gongul n-a mai sunat de la sine. Uimit, calugarul a intrebat care este rationamentul fenomenului. Prietenul i-a explicat ca initial gongul era construit in aceeasi tonalitate cu clopotul din curtea templului si de aceea rasuna odata cu el. Calugarul se lamuri brusc si boala ii disparu."