Analiză comparativă România-Franța

“Propuneri privind conceperea si constituirea sistemului educativ privind functionarul comunitar roman”.

ARGUMENT

Începutul anilor ’2000 este marcat de un şir de schimbări radicale în administraţia publică. Aceste schimbări vizau în modul cel mai direct formele de administrare, dat fiind faptul că zeci de ani ea a fost dominată de o mentalitate totalitară inacceptabilă pentru Romania. Acest sistem unic de administrare nu putea funcţiona în virtutea faptului că fiecărui stat îi sînt caracteristice metode de gestionare a treburilor publice, care nu ar trebui să depindă de controversele politice.

Astfel, concomitent cu schimbările de ordin politic, se resimte o tendinţă nouă în administraţia publică, atît la nivel central, cît şi local, o tendinţă de a trece la noi forme de administrare, europene, ce a revoluţionat întreaga structură administrativă în Romania. Această reformă, însă, nu a putut fi implementată cu succes pînă la sfîrşit, din considerentul că mentalitatea veche s-a înrădăcinat foarte adînc la funcţionarii publici, care îşi îndeplineau obligaţiunile de serviciu numai făcînd favoruri diferitor grupări politice, cu scopul de a nu pierde fotoliile comode.

Dar nu putem nega adevărul că ceva totuşi s-a făcut. Parţial administraţia publică în Romania se întoarce cu faţa spre modelele europene, preluînd unele noi forme de lucru. Şi în primul rînd în ceea ce priveşte constituirea propiului personal. Căci de ei depinde cum va demara mai departe procesul de reformare a administrării publice, a politicii sale. Este un element nou, pentru că pînă în prezent nu se scotea în evidenţă un aşa factor ca calitatea personalului. Şi nici nu era un cadru legislativ bine conturat care să reglementeze acut procesul de activitate a personalului administraţiei publice. Dar odată cu adoptarea Statutului Functionarului Public, s-a încercat acoperirea acestui gol şi s-a pus baza unei noi concepţii în ceea ce priveşte administraţia publică.

“Capitolul I – Uniunea Europeana”.

I. UNIUNEA EUROPEANA:

1 SCURT ISTORIC AL UNIUNII EUROPENE:

09.05.1950: Robert Schuman, ministru de externe al Franţei, propune un plan de plasare sub o autoritate unică a producţiei de căr¬bune şi oţel a Franţei şi Germaniei prin înfiinţarea unei Comunităţi Europene a Cărbunelui şi Oţelului (C.E.C.O.) la care să poată adera si alte state europene care doresc acest lucru.

18.04.1951: Primul ministru francez Rene Plevcn propunea crea¬rea unei anuale europene integrate,

24.10.1950: Şase ţări vcst-europene (Belgia, Franţa. R.F. Germania, Italia. Luxemburg şi Olanda) semnează, la Paris, Tratatul C.E.C.O.

27.05.1952: Aceleaşi sase state semnează Tratatul de înfiinţare a Comunităţii Europene a Apărării, rezultai al,.Planului Pleven" din 1950.

10.08.1952: îşt începe activitatea înalta Autoritate C.E.C.O. (organul executiv al C.E.C.O înlocuit din 1965 de către Comisia Comunităţilor Europene), sub preşedinţia Iui Jcan Monnet.

30.08.1954: Eşecul proiectului Comunităţii Europene a Apărării, clin cauza respingerii ratificării sale de eătre Adunarea Naţională Franceză (Parlamentul Franţei), care vedea în aceasta o posibilitate de reînannare a Germaniei.