Analiza Creșterii Economice în România

Analiza creşterii economice din România

România este o ţară cu un potenţial considerabil: bogate terenuri agricole, diverse surse de energie (cărbune, petrol, gaze natural, hidro şi nucleare), o substanţială bază industrială care cuprinde întreaga gamă de activităţi de fabricare, o forţă de muncă educată şi oportunităţi pentru extinderea dezvoltării turismului la Marea Neagră şi în Munţii Carpaţi.

Creşterea economică reprezintă procesul de sporire a rezultatelor economice, determinate în condiţiile combinării raţionale a factorilor de producţie, care se concretizează în creşterea PNB şi VN pe ansamblu şi pe locuitor.

Rezultatele activităţilor economice la nivel macroeconomic se măsoara prin următorii indicatorii:

– produsul global brut (PGB) – exprimă (în formă monetară) producţia de bunuri şi servicii a agenţilor economici dintr-o ţară, într-o perioadă de timp, incluzând şi consumul intermediar (CI);

– produsul intern brut (PIB) – exprimă valoarea adăugată brută a bunurilor şi serviciilor finale care au fost produse în interiorul unei ţări de către agenţii economici autohtoni şi străini, de regulă, într-un an (PIB): PIB = PGB – CI;

– produsul intern net (PIN) – reflectă mărimea valorii adăugate nete a bunurilor economice finale care au fost produse în interiorul unei ţări de către agenţii economici autohtoni şi străini, într-un interval de timp. Se poate calcula scazând din produsul intern brut consumul de capital fix (amortizarea – Am): PIN = PIB – Am;

– produsul naţional brut (PNB) – exprimă valoarea producţiei finale brute obţinute de către agenţii economici naţionali atât în interiorul ţării, cât şi în exterior;

– produsul naţional net (PNN) – exprimă mărimea valorii adăugate nete, a bunurilor şi serviciilor obţinute de agenţii autohtoni care acţionează atât în interiorul ţării, cât şi în exterior, exprimată în preţurile pieţei: PNN = PNB – Am. Evaluat la preţurile factorilor de producţie, PNN este denumit venit national (VN).

1. Economia României înainte de 1990

Economia din România înainte de 1990 a fost planificată centralizat şi, cea mai mare parte, era sub controlul complet al statului. Industriile nationalizate şi alte întreprinderi economice activau în cadrul planului de stat economic şi erau guvernate de directivele emise de ministere. Planificare economică, realizată de Comisia de Stat a Planificării, imita exemplul sovietic.

Naţionalizarea industriei, exploatării, transportului, serviciilor bancare, asigurărilor de la 11 iunie 1948 a fost urmată de un plan economic pe un an, în 1949 şi 1950. Acestea au fost urmate de primul plan pe cinci ani (1951 – 1955), care a pus bazele industrializării rapide, cu accent pe industria grea, în primul rând constructoare de maşini. Cel de-al doilea plan pe cinci ani (1956 – 1960) prevedea o creştere a industrializării cu 60-65%. O mai mare atenţie a fost acordată bunurilor de consum şi agriculturii. Un plan ulterior pe 6 ani (1960 – 1965), avea în vedere o creştere globală industrială de 110%, în special în producţia de bunuri. Planul pe cinci ani din 1966-1970 a realizat o creştere globală industrială de 73%. Planurile pe cinci ani pentru 1971/1975, 1976/1980, 1981/1985 a continuat extinderea industrială şi, comform cifrelor oficiale, în timpul anilor 1966 – 1985 producţia industrială a crescut cu 9.5% anual. Cele 8 planuri pe cinci ani, pentru 1986/1990, estimează o creştere netă de 13.3 - 14.2% anuală în România a producţiei industriale.

În sectorul agricol, guvernul a urmărit asiduu o politică de colectivizare. În 22 martie 1945 potrivit reformei agrare, cele mai multe ferme de peste 50 de hectare (123 acri) – un total de aproximativ 1.5 milioane de hectare (3,7 milioane de acri) – au fost confiscate fără compensaţie. În 1949, restul de ferme de mari dimensiuni private au fost confiscate, iar hectarele lor de 500.000 (1.236.000 hectare) au fost organizate în ferme de stat. Diversele presiuni, inclusiv constrângerile, au fost utilizate pentru a forţa ţăranii spre aderare. În aprilie 1962, colectivizarea a fost anunţată ca fiind aproape finalizată. Dezvoltarea agriculturii în următorii ani a fost relativ neglijată.