Analiza creșterii economice în România

Analiza creșterii economice din România

România este o țară cu un potențial considerabil: bogate terenuri agricole, diverse surse de energie (cărbune, petrol, gaze natural, hidro și nucleare), o substanțială bază industrială care cuprinde întreaga gamă de activități de fabricare, o forță de muncă educată și oportunități pentru extinderea dezvoltării turismului la Marea Neagră și în Munții Carpați.

Creșterea economică reprezintă procesul de sporire a rezultatelor economice, determinate în condițiile combinării raționale a factorilor de producție, care se concretizează în creșterea PNB și VN pe ansamblu și pe locuitor.

Rezultatele activităților economice la nivel macroeconomic se măsoara prin următorii indicatorii:

- produsul global brut (PGB) - exprimă (în formă monetară) producția de bunuri și servicii a agenților economici dintr-o țară, într-o perioadă de timp, incluzând și consumul intermediar (CI);

- produsul intern brut (PIB) - exprimă valoarea adăugată brută a bunurilor și serviciilor finale care au fost produse în interiorul unei țări de către agenții economici autohtoni și străini, de regulă, într-un an (PIB): PIB = PGB - CI;

- produsul intern net (PIN) - reflectă mărimea valorii adăugate nete a bunurilor economice finale care au fost produse în interiorul unei țări de către agenții economici autohtoni și străini, într-un interval de timp. Se poate calcula scazând din produsul intern brut consumul de capital fix (amortizarea - Am): PIN = PIB - Am;

- produsul național brut (PNB) - exprimă valoarea producției finale brute obținute de către agenții economici naționali atât în interiorul țării, cât și în exterior;

- produsul național net (PNN) - exprimă mărimea valorii adăugate nete, a bunurilor și serviciilor obținute de agenții autohtoni care acționează atât în interiorul țării, cât și în exterior, exprimată în prețurile pieței: PNN = PNB - Am. Evaluat la prețurile factorilor de producție, PNN este denumit venit national (VN).

1. Economia României înainte de 1990

Economia din România înainte de 1990 a fost planificată centralizat și, cea mai mare parte, era sub controlul complet al statului. Industriile nationalizate și alte întreprinderi economice activau în cadrul planului de stat economic și erau guvernate de directivele emise de ministere. Planificare economică, realizată de Comisia de Stat a Planificării, imita exemplul sovietic.

Naționalizarea industriei, exploatării, transportului, serviciilor bancare, asigurărilor de la 11 iunie 1948 a fost urmată de un plan economic pe un an, în 1949 și 1950. Acestea au fost urmate de primul plan pe cinci ani (1951 - 1955), care a pus bazele industrializării rapide, cu accent pe industria grea, în primul rând constructoare de mașini. Cel de-al doilea plan pe cinci ani (1956 - 1960) prevedea o creștere a industrializării cu 60-65%. O mai mare atenție a fost acordată bunurilor de consum și agriculturii. Un plan ulterior pe 6 ani (1960 - 1965), avea în vedere o creștere globală industrială de 110%, în special în producția de bunuri. Planul pe cinci ani din 1966-1970 a realizat o creștere globală industrială de 73%. Planurile pe cinci ani pentru 1971/1975, 1976/1980, 1981/1985 a continuat extinderea industrială și, comform cifrelor oficiale, în timpul anilor 1966 - 1985 producția industrială a crescut cu 9.5% anual. Cele 8 planuri pe cinci ani, pentru 1986/1990, estimează o creștere netă de 13.3 - 14.2% anuală în România a producției industriale.

În sectorul agricol, guvernul a urmărit asiduu o politică de colectivizare. În 22 martie 1945 potrivit reformei agrare, cele mai multe ferme de peste 50 de hectare (123 acri) - un total de aproximativ 1.5 milioane de hectare (3,7 milioane de acri) - au fost confiscate fără compensație. În 1949, restul de ferme de mari dimensiuni private au fost confiscate, iar hectarele lor de 500.000 (1.236.000 hectare) au fost organizate în ferme de stat. Diversele presiuni, inclusiv constrângerile, au fost utilizate pentru a forța țăranii spre aderare. În aprilie 1962, colectivizarea a fost anunțată ca fiind aproape finalizată. Dezvoltarea agriculturii în următorii ani a fost relativ neglijată.