Analiza de Bonitate a Agenților Economici

CAPITOLUL I

ANALIZA DE BONITATE A AGENŢILOR ECONOMICI

1.1. Introducere

Indiferent de natura acestor activităţilor desfăşurate de agenţii economic, sau de forma pe care o îmbracă creditarea, finanţarea agenţilor economici de către o instituţie bancară presupune realizarea în prealabil de analize privind activităţile desfăşurate.

Din perspectiva activităţii de creditare, contrapartidele unei instituţii bancare reprezintă persoane fizice şi/sau juridice care solicită finanţare.

În funcţie de natura contrapartidelor şi nevoile de finanţare solicitate, se poate realiza următoarea clasificare a activităţilor de creditare desfăşurate de o bancă:

- Finanţare sub formă de credite acordate persoanelor fizice – presupune creditarea directă pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii, creditarea prin sistemul de carduri, etc.;

- Finanţarea sub formă de credite acordate persoanelor juridice (societăţi comerciale, regii autonome, etc.) – pentru achiziţionarea de utilaje, materii prime, materiale, a activităţilor de export/import, pentru dezvoltarea unor proiecte, etc.;

- Finanţarea sub formă de plasamente de depozite pe piaţa interbancară la alte bănci – cu scopul de a reduce deficitele de lichiditate temporară ale acestora;

- Finanţarea sub forma achiziţionării de titluri emise de instituţiile centrale sau locale ale statului – care au scopul de a reduce deficitelor bugetare la nivel local şi/sau central sau pentru a dezvolta proiecte de anvergură pe termen lung;

- Finanţarea sub forma achiziţionării de obligaţiuni emise de corporaţiile multinaţionale – care au drept scop dezvoltarea unor proiecte de mare anvergură.

Analiza riscului de creditare se realizează separat în funcţie de natura fiecărui debitor care solicită finanţare şi scopul finanţării.

În general, în funcţie de natura celui care solicită finanţare, orice instituţie bancară îşi stabileşte anumite ratinguri interne de clasificare, încadrând fiecare solicitant într-o anumită clasă în funcţie de numărul de puncte pe care îl obţine acesta în urma analizei riscului de creditare.

Procedurile de alocarea a punctelor şi încadrarea în clasele de rating diferă de la o bancă la alta şi în general sunt informaţii inaccesibile, fiind încadrate în categoria secretului bancar. Însă, în majoritatea cazurilor raţionamentele care stau la baza construirii unor astfel de sisteme de rating sunt asemănătoare:

- În funcţie de natura solicitantului de finanţare se stabilesc criteriile pe care acesta trebuie să le îndeplinească pentru a obţine finanţare;

- Se realizează o ierarhizare a acestor criterii în funcţie de importanţa pe care o acordă creditorul;

- Pe baza criteriilor prestabilite, şi în funcţie de importanţa acestora se alocă un număr de puncte;

- Numărul total de puncte acordat solicitantului de credite îl încadrează pe acesta într-o anumită clasă de rating;

- În funcţie clasa de rating se aprobă/respinge cererea de creditare, şi se stabileşte suma maximă/minimă care va fi acordată solicitanului.

Pe lângă sistemul propriu de rating, băncile au la dispoziţie analizele de rating efectuate de agenţiile de specialitate, care clasifică în special natura datoriilor contractate de debitorii de mari dimensiuni (ţări, corporaţii multinaţionale) sub forma emisiunilor de titluri sau obligaţiuni tranzacţionate pe piaţa financiară internaţională.

1.2. Analiza riscului de bonitate pe categorii de agenţi economici

1.2.1. Analiza riscului de bonitate pentru persoane fizice

Analiza riscului de bonitate pentru persoanele fizice se realizează după metodologii care în general nu implică utilizarea de tehnici şi pocedee statistice.

Riscul de creditare pentru persoanele fizice se măsoară prin scoruri acordate acestora în funcţie de criterii clare şi bine definite.

Modul de alocare a punctelor se realizează în funcţie de importanţa acordată fiecărui criteriu. Criteriile de alocare a scoringurilor pot fi clasificate astfel:

- Criterii de natură calitativă:

- Vârsta;

- Vechimea totală în muncă;

- Starea civilă;

- Ocupaţia;

- Studii;

- Locuinţa, etc.

- Criterii de natură cantitativă:

- Venitul obţinut din activitatea principală;

- Venituri obţinute din alte activităţi;

- Venituri ale soţului/soţiei (dacă este cazul);

- Numărul de persoane aflate în întreţinere;

- Obligaţiile de plată lunare, etc.