Analiza Diagnostic a Profitului și Rentabilității

INTRODUCERE

Am considerat oportună realizarea unei astfel de lucrări deoarece informaţiile obţinute în urma culegerii şi prelucrării datelor ar putea fi de un real folos pentru mine, de a întelege care sunt principalele etape de parcus pentru a afla dacă o firmă este sau nu rentabilă, adică de a obţine profit sau dacă este sau nu predispusă riscului economic, financiar şi de faliment.

În condiţiile tranziţiei ţării noastre la economia de piaţă, fiecare întreprindere, indiferent de forma de proprietate, profil sau dimensiune, trebuie să se adapteze în permanenţă la cerinţele pieţei şi ale mediului în care îşi desfăşoară activitatea, să-şi îmbunătăţească performanţele economico-financiare şi capacitatea de concurenţă în raport cu alţi agenţi economici.

Lucrarea se intitulează “Analiza diagnostic a profitului şi rentabilităţii”, având ca studiu de caz: “SC. Întreprinderea de Construcţii, Montaj şi Reparaţii Siderurgice SA.GALAŢI”.

În prima parte a lucrării am prezentat noţiuni teoretice despre analiza economico-financiară, rentabilitatea şi abordări conceptuale privind profitul, îndeosebi care sunt metodele şi tehnicile utilizate, sursele de informaţii necesare şi potenţiale utilizării.

În cel de-al doilea capitol am facut o prezentare a firmei pe baza unei analize asupra obiectivului de activitate, principalilor concurenţi, furnizori, care sunt clienţi fideli şi volumul vânzărilor principalelor produse şi promovarea lor, precum şi o analiză privind încadrarea personalului.

În cel de-al treilea capitol am făcut o diognosticare a activităţii întreprinderi, pe baza rentabilităţii şi profitului. Am analizat marjele profitului, rezultatele întreprindrii cu ajutorul soldurilor intermediare de gestiune, cifra de afaceri, analiza ratelor de rentabilitate şi nivelul celor trei forme de risc.

În utimul capitol am interpretat informaţiile pe baza cărora am elaborat concluziile şi propunerile finale. Am stabilit care este situaţia rentabilităţii şi profitului firmei şi posibilităţile atât de remediere a efectelor negative, dar şi de îmbunătăţire a situaţiei prezente.

Deci se poate spune că, lucrarea în ansamblul ei nu este altceva decât o încercare de a contura şi asigura înţelegerea noţiunii de rentabilitate şi a elementului principal care stă la baza asigurării ei -profitul.

Cap. 1. CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND ANALIZA DIAGNOSTIC A PROFITULUI ŞI RENTABILIĂŢII

1.1. Demers în teoria performanţei economico – financiare

Dicţionarul financiar apărut la Paris în anul 1991 defineşte analiza financiară ca fiind un studiu metodic al situaţiei şi evoluţiei unei întreprinderi privind structura sa financiară şi rentabilitatea, pornind de la bilanţ, contul de profit şi pierdere şi de la toate celelalte informaţii oferite de întreprindere sau care pot fi obţinute referitor la întreprindere şi viitorul său.

Analiza economico - financiară reprezintă un ansamblu de concepte, tehnici şi instrumente

care asigură tratarea informaţiilor interne şi externe, în vederea formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situaţia unui agent economic, la nivelul şi calitatea performanţelor sale, la gradul de risc într-un mediu concurenţial extrem de dinamic. Astfel definită, analiza economico-financiară integrează trei accepţiuni: analiza ca disciplină, analiza ca activitate de cercetare ştiinţifică, respectiv analiza ca activitate practică.

Relaţia performanţă – rezultat reprezintă un “tot” indisolubil legat, evident, exceptând cazul în care se decupează rezultatul acţiunii fără a-l plasa şi evalua pe o scară a valorii. Astfel, performanţa ca acţiune trebuie înţeleasă drept capacitate comportamentală (indiferent de ce sistem este vorba), de a obţine un anume rezultat situat valoric la nivele de referinţă care să o definească (nivele la scara sectorului de activitate, concurenţei, valori posibile în cazuri similare sau chiar cu alţi parametri).

Rezultatele măsoară performanţa şi chiar o definesc atunci când se situează la cote considerate a exprima performanţa. În teoria şi practica economico–financiară a ultimilor ani frecvent se foloseşte atât singularul cât şi pluralul atunci când se abordează probleme legate de performanţă. De pildă se vorbeşte de performanţa întreprinderi precum şi despre analiza performanţelor frecvent financiare ale întreprinderii.

Se consideră însă că spectrul performanţelor întreprinderii este mult mai larg; el trebuie să cuprindă şi alte performanţe cuantificabile sau nu economic, tehnico–economice, de protecţie a mediului, manageriale etc. Pe baza unei asemenea extensii se poate avansa ideea unui sistem al performanţelor întreprinderii, în esenţa lor economice şi financiare sau de sistem de indicatori de măsurare a performanţei economico–financiare a întreprinderii.

1.2. Reflexul rentabilităţii întreprinderii – concept şi importanţă

În general, noţiunea de rentabilitate reflectă capacitatea unei întreprinderi de a genera rezultate. Nu putem vorbi despre rentabilitate în absenţa unor rezultate. În dicţionarul limbii române contemporane noţiunea de rentabilitate este definită astfel: “rezultatul financiar al unei activităţi economice, concretizat în obţinerea unor venituri care depăşesc cheltuielile”.