Analiza Dinamicii Împrumuturilor Interne și Externe ale Statului

1. Împrumuturile de stat

Împrumuturile de stat reprezintă obligaţiile generate de contractele de pe piaţa financiară internă şi/sau internaţională prin care statul, în calitate de împrumutat, obţine fonduri financiare de la o persoană fizică sau juridică creditoare şi se angajează să le ramburseze, împreună cu dobânda şi cu alte costuri, într-o perioadă specificată. Aceste obligaţii sunt rezultatul atât a împrumuturilor contractate direct de către stat, cât şi a împrumuturilor garantate de stat. În același timp, împrumutul de stat este un instrument financiar folosit de stat pentru a repartiza, între generațiile prezente și cele viitoare, sarcinile rezultate dintr-o cheltuială publică prea mare, care nu poate fi acoperită prin impozite și taxele curente sau prin alte resurse ordinare ale bugetului de stat.

Împrumuturile de stat sunt venituri extraordinare la care se recurge în caz de dezechilibru bugetar, adică atunci când veniturile ordinare sunt insuficiente pentru a face față cheltuielilor, precum și din necesități de trezorerie, respectiv se ivesc unele goluri temporare de resurse bugetare.

Împrumuturile contractate de către autoritățile publice pot avea diferite destinații, cum sunt: acoperirea cheltuielilor publice de interes național pentru obiective de investiții productive care nu se pot finanța din resursele bugetare curente; restructurarea economiei naționale; investirea în bunuri de folosință îndelungată; dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii; întreținerea și funcționarea serviciilor publice scadente; refinanțarea datoriei publice; achiziționarea de mijloace fixe, materii prime și resurse energetice; asigurarea ordinii interne; rambursarea datoriei publice; susținerea balanței de plăți externe; acoperirea deficitelor bugetare; finanțarea cerințelor pe termen scurt ale bugetului de stat. împrumuturile mai pot fi contractate de stat pentru: pregatirea și ducerea războaielor, reconstrucția postbelică a țării; refacerea economiei distruse de calmități ale naturii; înlăturarea urmărilor unor crize economice.

Sumele se împrumută de pe piata financiară. Împrumuturile de stat au la baza solvabilitatea statului. Întreaga activitate referitoare la contractarea și garantarea de împrumuturi interne și externe rambursabile pe termen mediu sau lung și gestionarea datoriei publice se exercită de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor. În limta sumei aprobate de Parlament, Guvernul poate contracta împrumuturi de stat de pe piața financiară internă de la persoanele juridice și fizice, în vederea asigurării resurselor bănești necesare.

În Romania și alte țări, împrumuturile de stat se realizează prin emisiuni de valori mobiliare, cum sunt: obligațiuni, bonuri de tezaur, titluri de rentă sau alte înscrisuri de stat, vânzarea și răscumpărarea acestora, precum și plata dobânzilor și a altor speze aferente se fac direct de către Ministerul Finanțelor sau prin intermediul altor instituții financiare specializate, care dobândesc calitatea de agent al statului, pe baza convențiilor încheiate. Valorile mobiliare care reprezintă împrumuturi de stat se plasează prin subscripție publică ori prin alte procedee tehnice specifice, adecvate.

Datoria publica interna se gestionează de către Ministerul Finanțelor și constă în contractarea împrumuturilor de stat, organizarea și ținerea evidenței prin conturi specifice, rambursarea datoriei publice, calculul și plata dobânzii, comisionale și spezele datorate, precum și în efectuarea altor operațiuni specifice.

La aprecierea folosirii unui împrumut de stat trebuie avut în vedere scopul pentru care se emit, condițiile emisiunii lui, precum și consecințele asupra vieții social-economice, asupra producerii și repartiției bunurilor și, în mod deosebit, efectele asupra categoriilor sociale ale căror venituri provin din muncă.

În caz de deficit bugetar, statul poate recurge la împrumuturi pe piața internă sau externă. Dacă deficitul este mare, statul poate recurge și la resurse ale Băncii Naționale, care emite bani fără acoperire. Împrumuturile contractate de la Banca Naționala sunt formal rambursabile. Astfel de împrumuturi se rambursează din excedentul bugetar sau din contractarea altor împrumuturi de la diferite personae fizice și juridice. De regulă, împrumuturile vechi se sting prin contractarea de noi împrumuturi de la Banca Națională, ceea ce nu conduce la redresarea circulației bănești.

Împrumutul de stat prezintă următoarele trăsături caracteristice:

1. împrumutul de stat are caracter contractual. Spre deosebire de impozit, care constituie o prelevare obligatorie, stabilită în mod unilateral de către stat în sarcina unei persoane fizice sau juridice, împrumutul exprimă acordul de voinţă al părţilor. Aici se cuvine o precizare: condiţiile de emisiune şi de rambursare a împrumutului, forma şi mărimea venitului pe care îl asigură, precum şi alte eventuale avantaje acordate împrumutătorilor se stabilesc de organele de decizie competente ale statului, fără consultarea prealabilă a subscriitorilor potenţiali. Persoanele interesate pot să accepte sau să refuze în bloc condiţiile stabilite de stat, dar nu pot pretinde să li se asigure un tratament preferenţial faţă de ceilalţi subscriitori.

De regulă, împrumuturile de stat au la bază principiul facultativităţii. Istoria a cunoscut însă şi cazuri de împrumuturi forţate, când subscrierea nu a fost lăsată la latitudinea subscriitorilor, ci a avut un caracter obligatoriu. La împrumuturi forţate un stat recurge în împrejurări excepţionale, şi anume atunci când independenţa naţională, integritatea teritorială a statului sau cuceririle sociale ale poporului au fost lichidate sau sunt grav ameninţate.

Sunt cunoscute şi cazuri de împrumuturi contractate de stat pentru pregătirea şi ducerea de războaie, reconstrucţia postbelică a ţării, refacerea economiei distruse de calamităţi naturale, înlăturarea urmărilor unor crize economice de mare amploare etc., când libertatea de acţiune a subscriitorilor este mult îngrădită prin măsurile luate de autorităţile publice. Întrucât condiţiile de emisiune şi de rambursare a unor asemenea împrumuturi sunt mai puţin atractive decât în împrejurări normale, pentru plasarea acestora se desfăşoară o amplă acţiune de popularizare: se evidenţiază faptul că obiectivele prevăzute a se finanţa pe cale de împrumut sunt de interes naţional, iar subscrierea la împrumut constituie o datorie patriotică a fiecărui cetăţean. Uneori subscriitorii sunt puşi în situaţia de a alege între un impozit forfetar extraordinar, având caracter definitiv şi nerambursabil, şi un împrumut de stat rambursabil şi cu o dobândă sub nivelul pieţei.

2. împrumutul are un caracter rambursabil. Ca mijloc de procurare a resurselor băneşti de care statul are nevoie, împrumutul se caracterizează prin aceea că se restituie, la termenul fixat, persoanelor fizice şi juridice care l-au acordat, spre deosebire de impozit, care constituie o prelevare, la dispoziţia statului, definitivă şi nerambursabilă.