Analiza disparităților socioeconomice la nivel regional în România

1.Rezumat

De-a lungul timpului , un complex de factori (naturali, economici, sociali, culturali,etc.), a determinat formarea unor zone cu niveluri diferite de dezvoltare. Dotorită concurenței specifice economiei de piață, disparitățile existente în dezvoltarea teritorială se pot amplifica, astfel multe zone mai puțin dezvoltate ajung uneori să devină importante centre de tensiuni economice și sociale, cu consecințe profunde la nivelul zonei , județului, regiunii respective.

A fost demonstrat faptul că disfuncționalitățile majore , ce afectează bunul mers al economiei în orice țară din lume, sunt generate în mare parte de diferențele existente între nivelurile de dezvoltare ale diferitelor unități teritoriale, frânând astfel dezvoltarea complexului economic național.

Dacă în țările dezvoltate diferențele în dezvoltarea teritorială sunt mai puțin însemnate, acestea se accentuează pe măsură ce dezvoltarea unei țări este mai scăzută.

Având în vedere că România a aderat la UE în anul 2007, politica națională de dezvoltare a României s-a racordat din ce în ce mai strâns la politicile, obiectivele, principiile și reglementările comunitare în domeniu, în vederea asigurării unei dezvoltări socio-economice de tip „european” și reducerea cât mai rapidă a disparităților semnificative față de Uniunea Europeană.

Planul Național de Dezvoltare (PND) este instrumentul fundamental prin care România încearcă să recupereze cât mai rapid disparitățile de dezvoltare socio-economică față de Uniunea Europeană.

Creșterea economică este inegală în spațiu, ceea ce se traduce prin disparități. România se confruntă cu numeroase probleme de dezvoltare în profil regional. Aceste disparități regionale vizează urmatoarele aspecte:

- repartiția neuniformă a populației;

- variații mari ale PIB-ului în timp și pe regiuni;

3.Introducere

Situată în partea central - estică a Europei, România este o țară carpato - dunareană, cu ieșire la Marea Neagră, având un relief variat și armonios repartizat. Pe teritoriul României, delimitat la sud de Dunăre, găsim Delta Dunării, declarată rezervație naturală a biosferei. România dispune de importante resurse naturale pentru a dezvolta o economie echilibrata și durabilă.

Până în 1989, România s-a bazat pe o dezvoltare a economiei prin industrializare și prin cooperativizarea agriculturii; dupa 1989, odată cu trecerea de la socialism la capitalism, economia regională a României a evoluat de la un sistem extrem de centralizat, cu dominația puterii de stat, la o economie bazată pe proprietatea privată.

Astfel, a fost necesară promovarea unei politici de dezvoltare regională, în concordanță cu procesul de restructurare și privatizare, precum și de existența unor zone defavorizate, cu grave probleme economice și sociale, care se manifestă prin reducerea veniturilor și prin creșterea, într-un ritm accelerat a șomajului.

Pentru procesul de integrare a țării în UE , politica de dezvoltare regională în România s-a dezvoltat ca și politică cheie . În procesul de constituire a regiunilor de dezvoltare, au fost luate în considerare disparitățile existente între nivelurile lor de dezvoltare, dar și în interiorul regiunilor, între județe, orașe, comune, iar politica regională a avut inițial ca obiective: diminuarea dezechilibrelor regionale existente, stimularea dezvoltării echilibrate, revitalizarea zonelor defavorizate, dar și prevenirea producerii de noi dezechilibre, stimularea cooperării interregionale interne și internaționale care contribuie la progresul economic și social. Ulterior implementării unor programe de dezvoltare regională și în concordanță cu tendințele politicii regionale europene, România a trecut la realizarea unei politici regionale ce îmbină elemente clasice ale strategiilor regionale (sprijinirea zonelor problematice și acordarea de sprijin financiar) și elemente noi de politică Uniunea Europeană (crearea capacității regiunilor de a fi regională a Astfel, politica regională de dezvoltare a României nu se limitează la zonele cele mai sărace ale țării, ci se adresează tuturor regiunilor, pentru sprijinirea acestora în valorificarea la maximum a potențialului economic de care dispun, în vederea creșterii propriei competitivități.

Disparitățile regionale sunt strict legate de nivelul general de

dezvoltare macroeconomică. În România, PIB pe cap de locuitor repre-zintă mai puțin de 40% față de media din UE, după extinderea din 2004. Ne urmează Bulgaria, cu 32%, Turcia, cu 31% și Macedonia, cu26%.

În ceea ce privește nivelul PIB/cap de locuitor, aceasta se situează în jurul valorii de 3.660 de Euro în România, respectiv 8.700 de Euro încazul Ungariei, ceea ce demonstrează că un maghiar produce de 2,4 ori mai mult de cât un român.

De astfel rezultatele sondajelor de opinie reliefează, de fiecare dată, că sărăcia este cea mai gravă problemă a românilor. Astfel, concluziile unui sondaj de opinie realizat la finele anului 2005, demonstrează ca nivelul de trai scăzut este principala problemă cu care se confruntă populația. Mai mult decât atât, 385 din români care au un serviciu au afirmat ca veniturile nu le ajung nici pentru strictul necesar, iar 36% trebuie să se mulțumească cu cele absolut necesare.

Structura de implementare a politicilor de dezvoltare regională a. La nivel național:

1.Consiliul național pentru Dezvolare regională(CNDR)

- Aprobarea Strategiei naționale pentru Dezvoltarea regională și a programului național pentru Dezvoltare Regională;

- Prezentarea către Guvern a propunerilor privind constituirea Fondului național pentru dezvoltare Regională;

- Aprobarea criteriilor, priorităților și a modului de alocare a resurselor Fondului național pentru Dezvoltarea Regională;

- Urmărirea utilizării fondurilor alocate Agențiilor pentru Dezvoltarea regională din Fondul Național pentru Dezvoltare Regională;

- Aprobarea utilizării fondurilor de tip structural alocate României de către Comisia Europeană;

- Urmărirea realizării obiectivelor dezvoltării regionale

2. Agentia nationala pentru Dezvoltare Regionala (ANDR) Această agenție nou creată este responsabilă pentru 5 politici

naționale, și anume:

- Politica de dezvoltare regională;

- Politica pentru zonele defavorizate;

- Politica de promovare a investițiilor;

- Politica de privatizare și post-privatizare;

- Politica pentru intreprinderile Mici si Mijlocii.

b. La nivel teritorial:

1. Consiliile pentru Dezvoltare Regională(CDR), ca organisme decizionale la nivelul fiecarei regiuni de dezvoltare, alcatuite din reprezentanții autorităților locale. Consiliile de Dezvoltare Regională au urmatoarele atribuții:

- Analizarea și luarea unei hotărâri în privința Strategiei și a Programelor de Dezvoltare

Regională;

- Aprobarea proiectelor de dezvoltare regională;

- Prezentarea, către Consiliul Național de Dezvoltare Regională, a propunerilor privind

constituirea Fondului pentru Dezvoltarea Regională;

- Urmărirea utilizării fondurilor alocate Agențiilor pentru Dezvoltarea Regională din Fondul

National pentru Dezvoltare Regională;

- Urmarește respectarea obiectivelor regionale.

2. Agentiile pentru Dezvoltare Regională, ca organisme neguvernamentale, nonprofit,

reprezintă corpul tehnic și de execuție, ele aflandu-se in subordinea Consiliilor pentru

Dezvoltare Regională.

Agențiile pentru Dezvoltare Regională au urmatoarele atribuții:

- Elaborarea și propunerea, către Consiliul pentru Dezvoltare Regională, a programelor de

dezvoltare regională și a planurilor de gestionare a fondurilor;

- Punerea în aplicare a programelor de dezvoltare regională și a planurilor de gestionare a

fondurilor, în conformitate cu hotărârile adoptate de Consiliul pentru Dezvoltare Regională

cu respectare legislației;

- Identificarea zonelor defavorizate din cadrul regiunilor de dezvoltare;

- Asigurarea asistenței tehnice de specialitate persoanelor fizice sau juridice, cu capital de stat

sau privat, care investesc în zonele defavorizate;

- Înaintarea către Agenția Națională pentru Dezvolatare Regională a propunerilor de finanțare,

din Fondul Național pentru Dezvoltarea Regională, a proiectelor de dezvoltare aprobate;

- Acționează pentru atragerea de surse la formarea Fondului pentru dezvoltare Regionala;

- Gestionarea Fondului pentru Dezvoltare regională în scopul obiectivelor prevăzute în

programele de dezvoltare regională;

- Răpunderea de corectă gestiune a fondurilor alocate.