Analiza economico financiară a unei societăți comerciale din România

INTRODUCERE

Performanţa economică reprezintă o modalitate superioară de exprimare a eficienţei economice a unei activităţi. Prin eficienţa economică se poate inţelege maximizarea efectelor prin minimizarea eforturilor, reprezentănd unul dintre scopurile oricărei activitaţi. Atingerea performanţei economice situeaza societatea respectivă deasupra concurenţilor săi, prin rezultatele superioare obţinute său prin tehnologiile de producţie practicate.

Pentru evidenţierea eficienţei economice şi implicit a performanţei economice atinse, trebuie calculaţi indicatorii de eficienţa economică pe baza carora pot fi observate rezultatele activităţii respective. Aceste rezultate pot fi obţinute şi în urma analizei activităţii de marketing, a activităţii financiare, a încadrării cu personal şi a relaţiilor societăţii cu clienţii, furnizorii şi diferiţii concurenţi pe care aceasta îi are.

Mediul extern în care societăţile îşi desfasoară activitatea este, pe baza ce trece timpul, tot mai nesigur, generator de riscuri şi totodată, din ce în ce mai complex. În economia de piaţă, clienţii, furnizorii, firmele şi concurenţii lor acţionează ca un sistem dinamic, în permanentă mişcare, la care societatea trebuie să se adapteze continuu. În acest caz, o societate modernă trebuie să ofere atât produse, cât şi servicii de calitate superioară, care să-i confere o poziţie superioară în sectorul său de activitate.

Atingerea performanţei economice de către o societate modernă presupune stabilirea de la bun început a unei strategii referitoare la structura, cantitatea şi calitatea producţiei ce urmează a fi obţinută, procesele tehnologice ce vor fi aplicate, modul şi nivelul de utilizare al progresului tehnic, nivelul productivităţii şi al costurilor de producţie, al gradului de eficienţă al folosirii mijloacelor fixe, cu precizarea exactă a nivelurilor acestora în bugetul de venituri şi cheltuieli.

Un sector relativ nou introdus în Romania îl reprezintă activităţile de catering care pot fi introduse în categoria “alimente-servicii”, la fel ca şi restaurantele. O firmă de catering este practic, un restaurant mobil.

Activităţile de catering reprezintă un serviciu relativ recent introdus în economia de piaţa din România. Ele presupun realizarea şi transportul preparatelor alimentare la sediul beneficiarilor. Cateringul poate fi de două categorii:

- cateringul industrial

- cateringul pentru evenimente (festiv)

Serviciile de catering includ livrarea la domiciliu a meniului comandat, eventual a băuturilor, asigurarea prânzului la serviciu (cateringul industrial) şi organizarea meselor festive sau doar prepararea mâncărurilor (cateringul festiv). Multe firme nu practică livrarea la domiciliu, mai ales când comanda este mică, din două motive: nu asigură un profit mare imediat şi nu există suficiente cereri pentru a justifica deplasările. Sistemul de comandă clasic este simplu: un telefon, o intâlnire pentru stabilirea condiţiilor contractuale (doar pentru cateringul industrial şi festiv) şi livrarea produselor.

Societatea analizată în capitolele urmatoare, S.C. “M.F.S.” S.R.L. desfasoară ambele categorii de catering, accentul punandu-se pe cel industrial, realizând meniurile pentru cursele aeriene, interne şi internaţionale.

În capitolele urmatoare mi-am propus să analizez performanţa economică la S.C. “M.F.S.” S.R.L., evidenţiată prin intermediul indicatorilor de exprimare a performanţei economice, dar şi prin evaluarea utilizării resurselor umane şi a activităţii economico-financiare. În finalul lucrării sunt prezentate metodele de creştere a performanţei economice, precum şi efectele aplicării acestora.

Primul capitol prezintă pe larg conceptul de performanţa economică şi indicatorii de măsurare a acesteia, precum şi funcţiile profitului.

Capitolul al doilea vă aduce la cunoştinţă factorii care influenţează creşterea eficienţei economice în societăţile multinaţionale, în general şi în cele din industria alimentară, în special.

În capitolul al treilea sunt prezentate datele societăţii precum şi încadrarea cu forţa de muncă şi cunoaşterea partenerilor săi de afaceri precum şi produsele pe care societatea le realizează. De asemenea se realizează şi o analiză-diagnostic a societăţii pe baza căreia se vor prezenta căile de creştere a performanţei economice, precum şi rezultatele obţinute pe baza acestor căi aplicate la nivelul societăţii. Căile de creştere au caracter intuitiv, ele nefiind puse în practică în momentul actual.

Capitolul I Modalităţi de evaluare a performanţei economice

1.1. Conceptul de performanţa economică

Eficienţa economică reprezintă caracteristica activităţii economice la nivel micro şi macroeconomic aflată pe orice punct de pe frontiera posibilităţilor de producţie, când este imposibil să se măreasca volumul producţiei unui bun fără a se micşora cantitatea produsă dintr-un alt bun.

Eficienţa economică reflectă o stare a activităţii economice determinată de un anumit consum de resurse pentru obţinerea unui anumit bun economic, când o producţie suplimentară dintr-un anumit bun, în condiţiile unor resurse limitate, nu se poate obţine decât dacă se scade producţia, pentru un alt bun economic. Folosirea resurselor economice pentru producerea bunurilor economice este considerată o activitate eficientă dacă producţia se obţine cu cel mai redus cost de producţie, în condiţiile unui cost de oportunitate minim pentru fiecare bun obţinut.

La nivel microeconomic, eficienţa economică are ca formă principală de apreciere rentabilitatea firmei, iar la nivel macroeconomic, productivitatea muncii naţionale. În condiţiile unor resurse limitate şi a unor nevoi nelimitate, toate modalităţile prin care o firmă îşi poate mări productivitatea factorilor de producţie, scădea costurile sau îşi poate imbunatăţi calitatea bunurilor sunt căi concrete de creştere a eficienţei economice.

Compararea efectelor cu eforturile, pentru determinarea eficienţei economice, reprezintă însă numai o formulă de principiu. Conceptul de eficienţă economică asociază şi alte elemente de judecată, fără de care eficienţa ar fi definită incomplet, iar uneori chiar eronat:

- structura resurselor consumate şi structura rezultatelor obţinute pot da indicii de o importanţă esenţială în adoptarea deciziilor cu caracter economic.

- timpul acţionează asupra eficienţei ca un factor care pune în valoare o variantă cercetată. Este normal ca un procedeu tehnologic să fie preferat altuia dacă procesul de producţie se petrece intr-un interval mai scurt, ceea ce inseamnă că societatea va beneficia mai devreme de efectele sale utile.

- cea mai semnificativă faţetă a eficienţei economice o constituie calitatea efectelor. O activitate eficienţa se caracterizează prin rezultate dintre cele mai bune, produsele obţinute trebuind să fie de performanţe ridicate, de o deosebită utilitate pentru societate la momentul considerat.