Analiza eficienței activității societăților de asigurare

Introducere

Asigurările reprezintă relații economice, în formă bănească, întemeiate fie pe baze obligatorii, fie pe baza unui contract, determinate de transferul riscurilor pure apărute între asigurați și asigurători, prin intermediul cărora are loc constituirea și utilizarea, pe baze mutuale, fonduri financiare de asigurare.

Având în vedere faptul că în prezent trăim într-o societate a riscului, fiind expuși în permanență unor vaste evenimente generatoare de pagube, consider existența asigurărilor mai mult decât necesară.

În ciuda existenței solidarității, ce constitue o altă formă de protecție împotriva efectelor riscurilor, dar care se manifestă abia după producerea evenimentelor generatoare de pagube, de cele mai multe ori repararea prejudiciilor fiind pusă sub semnul incertitudinii, asigurarea rămâne calea cea mai sigură de protecție contra diferitelor riscuri.

Indivizii ar trebui să conștientizeze multitudinea riscurilor cu care ne confruntăm în viața de zi cu zi, și în acest sens, să manifeste dorința față de asigurare, interesul sporit în a-și acoperi potențialele pagube generate de producerea unui anumit tip de risc. Această conștientizare este strâns legată de sfera culturală în care s-a dezvoltat individul, precum și de nivelul de trai al acestuia.

1.Conceptul de eficiență în domeniul activității de asigurare

Acest concept de eficiență in cadrul activităților de asigurare a cunoscut diverse abordări, generate de opiniile diverse ale unor autori. Înainte de toate, este important să remarcăm existența unui fenomen unic ce se înscrie în sfera acivităților de asigurare: este vorba despre inversarea ciclului de producție. Existența acestei particularități este motivată de faptul că asigurătorul își vinde produsul, ce rezidă în protecție, securitate înainte de a cunoaște costul. Cu alte cuvinte, asigurătorul obține veniturile, concretizate în încasările primelor de asigurare de la asigurați, înainte de a efectua cheltuielile. Asigurătorul își asumă obligația de acoperire a eventualelor prejudicii ce se pot răsfrânge asupra celui ce și-a încheiat asigurarea. De aici rezultă caracterul nedeterminat al costului, ce trebuie suportat de asigurător, care nu poate cunoaște cu precizie cheltuielile ce țin de mărimea daunei, decât aproximativ. Așa se explică acest fenomen de inversare a ciclului de producție, specific asigurărilor.

După aprecierea unor autori , eficiența economică, în ceea ce privește desfășurarea activităților specifice asigurărilor este dată de raportul stabilit între efectul obținut, adică rezultatul propriu-zis și efortul depus în acest sens, precum și rezultatele de ordin financiar derivate.

Este remarcabilă, deci, corelația ce apare între rezultatul concretizat, ca urmare a derulării activităților de asigurare, pe de o parte și mobilizarea tuturor forțelor de natură fizică și psihică, concentrate în atingerea unui obiectiv specific, pe de altă parte. Pledând în același sens, situația optimă se conturează prin obținerea de efecte maxime, prin manifestarea unor minime eforturi.