Analiza eficienței economice a investițiilor la societatea Bega - Upsom SA

Capitolul I

CONTINUTUL INVESTITIILOR SI AL EFICIENTEI

ECONOMICE A ACESTORA

1.1 CONCEPTUL DE INVESTIŢIE ÎN ECONOMIE

Tranziţia societăţii româneşti în înscrierea sa pe coordonatele economiei de piaţă implică noi abordări în raportul dintre teoria şi practica economică. Referindu-se la conceptul de investiţie vom remarca manifestarea unor preocupări de clarificare. Dar acest concept are un conţinut mai complex decât apare într-o analiză succintă.

Indiferent de conţinutul dat acestui concept şi de aria sa de acţiuni sau activităţi pe care o acoperă investiţiile, este acceptat rolul fundamental pe care îl au investiţiile în procesul creşterii economice. De aceea investiţiile pot şi trebuie abordate în strânsă legătură cu procesul dezvoltării, al creşterii economice.

Definirea cât mai completă a conceptului de investiţie este necesară pentru cuantificarea cât mai exactă a eficienţei economice a investiţiilor şi pentru alegerea căilor optime de acţiune în acest domeniu atât de complex.

Înţelesurile date noţiunii de investiţii sunt atât de diverse încât este dificil de realizat o sistematizare strictă a conţinutului acestui concept, aria de definire variind de la o plajă extrem de largă, investiţiile fiind privite ca proces, până la una foarte îngustă, în care investiţiile sunt considerate ca o simplă cheltuială.

Într-o accepţiune mai largă, investiţiile sunt privite ca plasarea unor sume de bani în domeniul economic, social-cultural, administrativ, miliar, etc. cu scopul de a asigura baza tehnico-materială şi forţa de muncă necesară desfăşurării şi lărgirii activităţilor acestora.

În acelaşi sens se înscrie şi definirea investiţiilor de către P. Masse care le consideră ca fiind toate actele de transformare a mijloacelor financiare în bunuri concrete şi rezultatul acestor acte să fie o bună investiţie. În acelaşi context autorul consideră investiţiile în primul rând o cheltuială actuală, certă făcută pentru a obţine efecte viitoare, de cele mai multe ori incerte.

În concepţia lui P. Masse orice investiţie presupune existenţa următoarelor elemente:

• un subiect, reprezentat de o persoană fizică sau juridică care investeşte;

• un obiect, reprezentat de lucrul, unitatea economică, utilajele pentru care se investeşte;

• un cost, reprezentat de efortul consumat pentru realizarea obiectului

• efectele reprezentate de valorile economice ce se vor obţine prin realizarea investiţiei.

Specific definiţiei date de P. Masse investiţiilor, este faptul că le consideră cheltuieli prezente, certe, efectuate pentru a obţine efecte viitoare şi că acestea din urmă trebuie privite în condiţii de risc sau incertitudine.

În acelaşi context, la definiri complexe complexe a conţinutului investiţiilor, se înscrie şi abrdarea acestora ca o noţiune tridimensională şi anume: o dimensiune contabilă, o dimensiune economică şi o dimensiune financiară a investiţiilor.

În plan contabil investiţiile constituie o imobilizare în bunuri mobile sau imobile, corporale sau necorporale, achiziţionate sau create pentru o entitate economică.

În plan economic investiţiile constituie sacrificarea de resurse curente în speranţa obţinerii unor rezultate viitoare, suprioare, sub influenţa factorului timp, în condiţii de eficienţă economică şi sub aspectul riscului.

În plan financiar investiţiile reprezintă ansamblul de cheltuieli care va genera venituri/economii, o perioadă îndelungată, şi care permit rambursarea, respectiv recuperarea cheltuielilor iniţiale.

Într-o serie de modele de creştere economică, precum cele ale lui Keynes, Harrod, Domar, investiţiile se confundă cu economiile dat fiind faptul că sursa lor o constituie efortul de economisire al societăţii. Deşi acest fapt nu contravine realităţii, nu se poate pune semnul egalităţii între cele două concepte, egalitatea dintre ele fiind în concepţia lui Keynes un caz particular, o întâmplare.

Investiţiile au ca sursă economiile, acumularea unei părţi de venit, respectiv acel excedent al veniturilor asupra cheltuielilor. Acumularea şi investiţiile sunt procese care se află în strânsă legătură, acumularea reprezentând procesul de constituire a resurselor materiale şi valorice, în timp ce investiţiile reprezintă forma concretă de utilizare a acestora.