Analiza impozitelor și taxelor datorate la bugetul de stat de SC Comtim Industrie SA pe anul 2001

1. CONŢINUTUL, CARACTERIZAREA ŞI CLASIFICAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR

1.1.Considerente genereale privind impozitele si taxele

Impozitul este o categorie istorică, de natură financiară, a cărei apariţie este legată de exzistenţa statului şi a banilor.

Concepţiile privind conţinutul, necesitatea şi rolul impozitelor în economia contemporană se întemeiază pe teoriile despre stat şi cheltuielile ce stau la baza dimensionării acestora.

Impozitele reprezinta forma de prelevare a unei părţi din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispoziţia bugetului public, cuantumul şi la termenele prevăzute de lege, în scopul acoperirii cheltuielilor publice.

Prelevarea este obligatorie, definitivă (cu titlu neramburasibil) şi fără contraprestaţie din partea statului.

În condiţiile statului modern contribuţia se realizează numai în formă bănească spre deosebire de alte tipuri de stat (feudal, sclavogist) care percepea impozite şi în natură.

Impozitele sunt datorate comform dispoziţiilor legale, înţelegând prin aceasta că nici un impozit cuvenit bugetului nu se poate stabili decât dacă el a fost prevăzut printr-o lege.

Impozitele se datorează pentru veniturile realizate şi bunurile deţinute in sensul că subiectele impozitabile datorează contribuţie numai când realizează veniturile prevăzute de lege ca fiind impzitabile sau dobândesc bunurile care sunt impozitabile comform prevederilor legale.

Impunerea unor venituri sau bunuri dintre cele care se instituie veniturile bugetare, sunt ilegeale ele fiind restituite deândată celor care le-au fost percepute fără temei legal.

Impozitele se caracterizează prin următoarele trăsături şi elemente:

a)legalitate – instituirea de impozite se face în baza autorităţii conferite prin lege.

b)obligativitate – plata are un caracter obligatoriu pentru toate persoanele fizice şi juridice.

c)nerestituirea impzitelor – prelevările se fac cu titlu definitiv şi nerambursabil.

d)monoechivalenţa impozitelor – contribuabilii nu beneficează de contraservicii imediate şi direct din partea statului.

Elementele impozitelor sunt:

a)denumirea impozitului reliefează natura economică a acestuia.

b)subiectul impozitului (plătitorul sau contribuabilul) reprezintă persoana fizică sau juridică “obligată, prin lege, la plata impozitului”. Calitatea de contribuabil o îndeplinesc persoanele fizice şi juridice ce îndeplinesc următoarele condiţii: să aiba capacitate civila de exerciţiu, să realizeze venituri sau să posede anumite bunuri (avere).

c)suportatorul impozitelor este de regulă, subiectul impozitului, dar pot exista situaţii când suportatorul este terţa persoană.

d)obiectul impozitului îl constituie materia ce cade sub incidenţa impozitului. În cazul impozitelor directe, obiectul impozitului îl constituie: profitul, salariul, etc., iar în cazul impozitelor indirecte materia impozitabilă o constituie încasările din vânzarea mărfurilor produse în ţară sau provenite din import, din prestarea anumitor servicii, etc.

e)sursa impozitului arată din ce anume se plăteşte impozitul (profit, salarii, avere, etc.)

f)anexa fiscală cuprinde ansamblul măsurilor si metodelor succesive folosite de aparatul fiscal pentru stabilirea, cunoaşterea şi evaluarea materiei impozabile, determinarea cuantumului impozitului şi încasarea sa.

g)unitatea de impunere este unitatea de masură în care se avaluează obiectul impozabil ( unitate monetară pentru impzitul pe profit, pe salarii).

h)cota de impunere este procentul care se aplică bazei impozabile, şi cu ajutorul căruia se calculează impozitul. Această cotă este de două feluri: -fixă

-procentuală

Cotele fixe – sunt stabilite în sumă fixă, indiferent de mărimea venitului impozabil, de avere sau situaţia plătitorului.

Cotele procentuale – reprezintă o formă avansată de evaluare a cuantumului impozitului şi totodată mai echitabilă.

Cotele procentuale pot avea uneori mai multe forme: - proporţionale

-progresive

-regresive

Cotele proporţionale – sunt acelea al căror procent rămâne nemodificat, indifernet de mărimea obiectului impozabil. Se numesc proporţionale deoarece dacă se face raportul între impozitul rezultat prin aplicarea lor şi venitul impozabil se consta că proporţia rămâne constantă.

Cotele progresive – cresc pe măsura creşterea venitului impozabil. Progresivitatea poate fi: - orizontală

- vertical

Progresivtatea orizontală se caracterizează prin faptul că la venituri egale ca mărime, cota de impozit este diferită în funcţie de natura venitului impozabil şi a categoriilor de plătitori.

Progresivitatea verticală se caracterizează prin faptul că pe măsura creşterii veniturilor şi în funcţie de natura venitului impozabil şi categoriile de plătitori, cota de impozit creşte.

Cotele progresive verticale pot fi:

a) simple - se aplică procentul de impunere diferit tranşei superiare a venitului impozabil la întreg venit impozabil realizat de către plătitor.

b) compuse – se calculează separat, pe fiecare tranşă.

Cotele regresive – nu sunt specifice economiei noastre ele se micşorează pe măsura creşterii venitului impozabil.

1.2.Rolul impozitelor

În economia contemporană, derivă din funcţiile pe care acesta le îndeplineşte în viaţa economico-socială şi anume:

a) funcţia financiară (rol pur financiar) care asigură formarea resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice;

b) funcţia economică (rol intervenţionist fiscal), asigură o anumită corectare şi orientare a mecanismelor pieţeiin scopul stimulării (frânării) unor sectoare de activitate, de impulsionare (ingrădire) a comerţului exterior. Fără sa înceteze de a fi un mijloc de acoperire a cheltuielilor publice, venitul fiscal (impozitul), a devenit un mijloc de intervenţie în domeniul economic şi social.

Impozitele excesive exercita o influnţă negativă asupra economiei naţionale, deoarece sublinează iniţiativa şi stimulentul înterprinzătorilor, împiedicând creşterea producţiei.