Analiza investițiilor în țări membre ale Uniunii Europene - Belgia-Cehia

Capitolul 1. Investiții internaționale - noțiuni generale

1.1. Definirea și formele investițiilor internaționale

Investiția reprezintă orice utilizare a unui activ în calitate de capital, în scopul obținerii de profit într-o perioadă viitoare. În cazul în care părțile participante la realizarea investiției sunt din alte țări decât țara în care se realizează investiția, aceasta capătă caracterul unei investiții internaționale (investiție străină).

Investiția presupune existența a cel puțin doi agenți economici: emitentul și receptorul investiției. Criteriul care deosebește investițiile străine de cele interne este că investitorul și receptorul au rezidențe în diferite țări.

În funcție de raportul stabilit între emitent și receptor, există două tipuri de investiții străine: investiții directe și investiții financiare.

- investițiile directe presupun transferarea către agentul emitent a posibilității de control și decizie asupra activității agentului receptor. Ele se pot clasifica după mai multe criterii, printre care:

- din punct de vedere al destinației

- investiții reale - proprietăți, mașini, utilaje, instalații etc.

- investiții colaterale - materiale, servicii, utilități;

- conexe - obținerea de materii prime, energie, servicii;

- din punct de vedere al rezultatului lor

- investiții productive - au ca efect realizarea de produse materiale;

- investiții neproductive - au ca efect obținerea de utilități;

- din punct de vedere al caracterului lucrărilor

- investiții noi - concretizate în obiective noi de producție sau de prestări servicii (“green field investments”);

- modernizări și retehnologizări - concretizate în creșterea nivelului dotărilor, proceselor tehnologice la obiective deja existente etc (“brown field investments”).

Scopul investițiilor străine este obținerea venitului. Prin urmare, investiția străină directă reprezintă o relație investițională de durată, între o entitate rezidentă și o entitate nerezidentă; de regulă, implică exercitarea de către investitor a unei influențe manageriale semnificative în întreprinderea în care a investit.

- investițiile financiare reprezintă întotdeauna un plasament pur financiar care nu presupune stabilirea unui raport direct între emitent și receptor. Ele constau în achiziționarea de valori (hârtii de valoare, opere de artă, crearea unor depozite bancare) care să aducă un anumit profit. Cea mai importantă formă a investițiilor financiare o reprezintă investițiile de portofoliu. Ele constau în achiziționarea de acțiuni, obligațiuni, certificate de depozit etc.

Realizarea investițiilor de portofoliu necesită anumite condiții prealabile:

- existența unei piețe de capital bine organizate;

- deținerea de lichidități ce trebuie puse în mișcare;

- libera convertibilitate a monedei folosite;

- temeiul legal al repatrierii profitului;

- existența unui tratament fiscal adecvat etc.

De multe ori, încadrarea unei investiții internaționale în unul din cele două tipuri este foarte dificilă. Între investiția directă și cea de portofoliu există o zonă “gri”, în care cu greu se poate desluși frontiera. Cel mai bun exemplu în acest sens îl constituie achiziționarea de acțiuni pe piața financiară internațională, deoarece pachetul de control al acțiunilor nu reprezintă un anumit procent fix în totalul acțiunilor, ci variază de la caz la caz.

Investițiile internaționale pot îmbrăca următoarele forme:

- cumpărarea de acțiuni și/sau obligațiuni de pe o piață externă sau emise de o firmă din altă țară;

- constituirea unei societăți noi sau deschiderea unei filiale în altă țară;

- acordarea unui credit financiar unui agent economic dintr-o altă țară sau unui agent economic străin ce operează pe propria piață;

- achiziționarea sau fuzionarea cu o firmă străină;

- participarea cu capital investițional la constituirea de societăți mixte.

1.2. Importanța investițiilor

Activitatea economică de realizare a investițiilor în context internațional are în vedere construirea sau dezvoltarea de întreprinderi, obiective sociale, culturale și administrative, instalații militare, prospecțiuni geologice etc. Obiectivele construite în cazul unei investiții internaționale directe rămân definitiv sau pentru o anumită perioadă de timp în proprietatea investitorului străin.

Investițiile reprezintă stimulentul ce generează noi activități economice și are ca finalitate obținerea de bunuri și servicii indispensabile unei economii viabile. Mai precis, acestea reprezintă un element important al dezvoltării economiei oricărei țări și a funcționării acesteia pe principiile economiei de piață. Acestea sunt considerate ca fiind unica soluție cu mari șanse de reușită a rezolvării problemelor structurale și a reducerii decalajelor de competitivitate, care separă economiile țărilor dezvoltate de economiile țărilor în curs de dezvoltare.

Mobilizarea resurselor investiționale favorizează și anticipează atingerea obiectivelor strategice de dezvoltare a oricărei țări. Acest proces contribuie atât la creșterea nivelului producției industriale, ameliorarea complexă a economiei naționale, soluționarea problemelor ce țin de retehnologizarea întreprinderilor, dar și la dezvoltarea durabilă a regiunilor (localităților), implicit soluționarea problemelor sociale.

Este recunoscut faptul că investițiile străine directe reprezintă o importantă sursă de

locuri de muncă pentru țările gazdă, astfel se pune tot mai mult accent pe rolul lor în crearea sau realocarea locurilor de muncă. Impactul investițiilor străine directe asupra ocupării forței de muncă din țara gazdă depinde de mai mulți factori: stadiul investiției, scopul, sectorul economic precum și diferitele regiuni ale țării gazdă, în care are loc investiția.

Investitorii își concentrează atenția asupra implicațiilor pe care le are extinderea activității de producție la nivel internațional, precum și consecințele acesteia atât asupra țărilor dezvoltate, cât și a celor în curs de dezvoltare. Percepția investitorilor străini față de economiile în care investesc depind de mai mulți factori cum ar fi asigurarea macrostabiliății economice, simplificarea procedurilor fiscale și flexibilizarea codului muncii, investițiile în infrastructura de transport și în cea informațională, stabilitatea legislativă, forța de munca calificată.

Factorii decisivi în atragerea unui volum mai mare de investiții sunt în prezent condițiile economice de bază din țările gazdă, mărimea pieței interne, nivelul costurilor de producție, costurile utilităților, accesul la resursele naturale etc.

Țara beneficiară a investiției, prin agenții economici rezidenți, poate:

- să participe la realizarea obiectivului finanțat în context internațional într-o proporție stabilită prin negociere și în conformitate cu legislația din țara respectivă - este cazul unei societăți mixte;

- să nu participe - firma rezultată este în totalitate în proprietatea investitorului străin.

Avantajele economice ale unei investiții străine vizează:

- pentru investitorul străin:

- cucerirea unui segment de piață în țara în care se realizează investiția evitând barierele tarifare și netarifare;

- folosirea unor materii prime, a forței de muncă și a altor resurse existente în țara beneficiară a investiției fără a face cheltuieli suplimentare de transport, pregătirea forței de muncă etc.

- intrarea cu produse finite pe piața limitrofă țării unde se face investiția, cu cheltuieli reduse de transport și service.

- pentru agentul economic local:

- introducerea în firma existentă sau în firma nouă a unor utilaje, soluții tehnologice și organizatorice de vârf, cu efecte favorabile pentru întreaga economie națională;

- amplificarea folosirii capacităților de producție existente prin lărgirea pieței, noile produse putând fi exportate sub noua marcă, mai cunoscută pe piața internațională;

- valorificarea unor resurse locale (materiale, forță de muncă, construcții în domeniul transportului, telecomunicațiilor etc.)