Analiza legăturii dintre Produsul Intern Brut și Investițiile Străine Directe

Introducere

O importanţă din ce în ce mai mare este acordată astăzi problemei investiţiilor străine directe (ISD), acestea fiind văzute ca factor principal de stimulare a creşterii economice. Atragerea ISD a devenit o precupare majoră la nivelul unui stat, de cele mai multe ori fiind bazată pe prezumţia că fluxurile mai mari de ISD aduc anumite beneficii economiei ţării primitoare. Ele contribuie la Produsul Intern Brut (PIB), la formarea brută de capital fix (total investiţii în economia gazdă) şi la balanţa de plăţi. Au existat de-a lungul timpului o serie de studii empirice care au demonstrat o legătură pozitivă între niveluri mai mari ale PIB-ului şi fluxurile de ISD, cu toate că această legătură nu rămâne valabilă pentru toate regiunile. Impactul ISD depinde major de condiţiile oferite de economia gazdă, de nivelul autohton de investiţie/economisire, de modalitatea în care acestea intră în economie (fuziuni și achiziţii) şi sectorul vizat, precum şi de capacitatea unei ţări de a reglementa investiţiile străine directe.

Astfel, obiectivul acestei lucrări constă în studierea relației dintre nivelul PIB – ului și cel al investițiilor străine directe, prin analiza statistică a datelor disponibile pentru România în ultimii ani, alegând pentru estimarea modelului de regresie un număr de 19 observații, corespunzătoare intervalul 1995 – 2013, realizând în prealabil o analiză descriptivă a datelor. În cazul obținerii unui model valid, vom realiza o prognoză privind evoluția PIB – ului în viitor.

În prima parte a proiectului vom trece în revistă noțiunile teoretice legate de variabilele studiate, evoluția lor în perioada considerată și consideraţiile teoretice şi empirice care au avut ca obiect analizarea relaţiei dintre ISD şi creșterea economică, pe baza diverselor modele reprezentative. În completarea proiectului, vom încerca să demonstrăm relaţia teoretică dintre ISD şi PIB, pe baza unei analize econometrice, parcurgând pașii menționați mai sus (estimare și validare model de regresie, respectiv realizarea unei previziuni).

Investiții străine directe

Definiții. Forme

În prezent există mai multe definiţii cu privire la investiţiile străine directe.

Investiţiile străine directe reprezintă fluxuri financiare şi de resurse, care traversează graniţele juridice şi economice ale statelor. Criteriul care deosebeşte investiţiile străine de cele interne este că investitorul şi receptorul au rezidenţe în diferite ţări. La fel reprezintă fluxuri financiare, ştiinţifice, tehnologice, informaţionale, echipamente, utilaje, experienţă managerială şi organizaţională, care se plasează de către investitori în diferite ţări, receptoare de investiţii. Scopul investiţiilor străine este obţinerea venitului. Prin urmare, investiţia străină directă reprezintă o relaţie investiţională de durată, între o entitate rezidentă şi o entitate nerezidentă; de regulă, implică exercitarea de către investitor a unei influenţe manageriale semnificative în întreprinderea în care a investit.

În materialele Fondului Monetar Internaţional, investiţiile străine directe sunt definite ca fiind investiţiile efectuate pe termen lung de rezidentul unei ţări într-o întreprindere – rezident al altei ţări. Investiţiile pe termen lung presupun existenţa relaţiilor de lungă durată între investitor şi întreprindere şi influenţa considerabilă a investitorului asupra conducerii acestei întreprinderi.

Conform definiţiei date de UNCTAD investiţia străină directă (ISD) reprezintă o relaţie pe termen lung, care reflectă interesul de durată al investitorului şi posibilitatea sa reală de a controla entitatea situată în ţara străină, unde se investeşte.

Investitorul străin direct reprezintă persoana juridică, persoana fizică sau grupul de persoane ce acţionează împreună, care deţine cel puţin 10% din capitalul social subscris sau cel puţin 10% din voturi, într-o întreprindere situată în afara propriei ţări de rezidenţă.

Întreprinderea investiţie străină directă este o întreprindere cu sau fără personalitate

juridică, în care un investitor străin deţine cel puţin 10% din capitalul social subscris sau din voturi. Investiţia străină directă se determină prin cumularea cotei părţi din capitalurile proprii ale societăţii primitoare de investiţie, care revine investitorului străin direct, cu creditul net primit de către întreprindere de la acest investitor.

În ceea ce priveşte formele ISD, în abordarea lui Dunning, pornind de la obiectivele de investire, se disting: ISD în căutare de resurse, ISD în căutare de pieţe, ISD în căutare de eficienţă, respectiv în căutare de active strategice, precum şi alte ISD care nu se încadrează în tipologia celorlalte. Privind formele de cooperare, sunt de reţinut următoarele: societăţile mixte (joint venture), subproducţia internaţională (de capacitate sau de specialitate), coproducţia (între societăţi cu activităţi în ţări diferite), franciza, respectiv buy back-ul (livrarea de echipamente şi utilaje pe credit rambursabil în produse).

Rolul potenţial al investiţiilor străine directe

Problematica influenţelor investiţiilor străine directe (ISD) asupra ţării gazdă este nu numai delicată, dar şi interpretabilă, datorită atât diversităţii efectelor posibile cât şi potenţialităţii generării de efecte benefice sau negative în funcţie de caracteristicile fluxurilor de ISD şi condiţiile concrete existente în economia receptoare. Astfel, practica a demonstrat că ţările dezvoltate, în calitate de principale receptoare de ISD, obţin beneficii semnificativ mai mari decât cele în curs de dezvoltare, ceea ce justifică rezerva specialiştilor în a judeca apriori caracterul negativ sau benefic al fluxurilor de investiţii străine directe receptate de o anumită ţară.

Din punct de vedere conceptual, implicaţiile pozitive la nivel macroeconomic se referă, în principal, la următoarele aspecte:

- susţin creşterea economică, fapt ce se realizează diferenţiat, în funcţie de forma pe care o îmbracă investiţia străină directă. În cazul unei investiţii „pe loc gol” creşterea economică se datorează creării unei noi capacităţi de producţie, locurilor de muncă suplimentare, apariţiei unui nou consumator şi plătitor de taxe. În cazul participării la privatizare, efectele pozitive apar în situaţia eficientizării activităţii agentului economic şi creşterii competitivităţii acestuia, permiţând supravieţuirea pe termen lung a întreprinderii privatizate.

Deși conform specialiștilor, rezultatele la nivel macroeconomic din perioadele de expansiune economică sunt datorate măririi fluxurilor de investiții străine directe, acest lucru nu este întotdeauna valabil. Un exemplu în acest sens îl reprezintă chiar România care, deși, a avut ritmuri ridicate de creștere economică acest lucru nu s-a datorat în prea mare măsură nivelului ISD. Astfel, în anul 2005, ponderea ISD în PIB era de aproximativ 25% (sub media de la nivelul UE- 32%).