Analiza neuro-lingvistică

Există o întrebare care a obsedat oamenii mereu, fie că este vorba despre psihologi, oameni de afaceri, sportivi, lideri politici, militari sau oameni simpli. Este o întrebare pe care fiecare ne-o punem cel puţin o data în viaţă, indiferent de educaţia pe care o avem, de profesie, religie, apartenenţă politică sau naţionalitate. Este un lucru la care unii dintre noi se gândesc în fiecare zi şi caută răspunsuri: “Ce anume face diferenţa dintre succes şi eşec? Care este diferenţa dintre excelenţă şi mediocritate? Cum se poate ca unii să aibă rezultate de excepţie, iar alţii să se chinuie la limita mediocrităţii?” Este vorba de noroc, de oportunităţi sau “pile”? Este vorba de muncă şi dedicaţie? Este o problemă la care nici o altă ştiinţă nu a reuşit să răspundă complet şi să ofere în plus modele şi tehnici specifice prin care să o rezolve. Psihologii, sociologii, liderii şi oamenii de excepţie în domeniile lor au încercat de mulţi ani să identifice acel element care face diferenţa. Mai ales în literatura americană există numeroase cărţi care încearcă să ofere “reţete pentru succes” – de la primele cărţi de “gândire pozitivă” până la ultimele apariţii mult mai sofisticate în conţinut şi idei de astăzi. Dacă le-am citi pe toate, am putea observa cu uşurinţă că au numeroase puncte comune, ca idei şi tehnici, şi că de la un anumit punct sunt chiar identice, doar informaţia este aşezată pe hârtie în mod diferit. Ele demonstrează întocmai că există concluzii identice descoperite de cercetători în ceea ce priveşte linia fină dintre excelenţă şi mediocritate. Astfel a apărut o nouă “tehnologie de atingere a performanţei”. Nu este vorba de performanţă sportivă sau de afaceri. Este vorba despre performanţă în orice domeniu de activitate cu rezultate uimitoare. Este vorba despre Programarea Neuro-Lingvistică (NLP înseamnă Neuro-Linguistic Programming în limba engleză). NLP este o sinteză unică dintre psihologie, hipnoză , lingvistică şi cibernetică În esenţă oferă tehnici şi metode specifice pentru creşterea eficienţei personale. De-a lungul ultimilor 30 de ani, milioane de oameni din lumea întreagă, din toate domeniile de activitate au reuşit să folosească principiile şi tehnicile NLP pentru a-şi schimba comportamentul şi implicit rezultatele, influenţând în acelaşi timp alţi oameni. NLP a reuşit să spargă anumite tipare din psihologia clasică, tradiţională, care este excesiv focalizată pe problemă, pe cauză.

Chiar şi astăzi majoritatea psihologilor cred că schimbarea de comportament este un proces de durată, dureros şi care cere un efort deosebit din partea “pacientului”. Aceasta deoarece majoritatea educaţiei în psihologie pune accentul pe problemă, nu pe modalitatea specifică prin care o anumită persoană creează problema respectivă în mintea sa. NLP este renumit pentru rezultatele sale deosebite – spre exemplu se pot vindeca fobii de-o viaţă în câteva minute, lucru care ar fi cerut luni, chiar ani de tratament prin ştiinţele psihologice tradiţionale. NLP nu este despre cum să “lipim” şi să “reparăm” repede oamenii. De fapt, unul din principiile NLP se referă la faptul că oamenii nu sunt “defecţi”, deci nu este nevoie să-i “reparăm”. În schimb, oamenii au toate resursele de care au nevoie pentru a se schimba, pentru a-şi modifica orice comportament. NLP este despre cum anume putem asista o persoană – sau ne putem auto-asista – în descoperirea resurselor care sunt deja în noi şi pe care le vom folosi în atingerea rezultatelor dorite.

În NLP ne concentrăm asupra întrebării “Cum?” şi mai puţin, asupra întrebării “De ce?” Nu problema, cauza este interesul nostru principal. Focalizarea se pune pe cum anume creăm problema în mintea noastră. Putem rezolva problema, însă ea va apărea din nou dacă nu schimbăm “programul” care o creează. Cum anume putem ajunge la rezultatele dorite? Având în noi toate resursele de care avem nevoie pentru a ne schimba comportamentul, tot ce ne rămane de făcut este să găsim persoana (sau persoanele) care au făcut deja ce dorim noi să realizăm. Cu alte cuvinte să identificăm modele de excelenţă şi să le folosim strategiile întocmai în propria viaţă pentru a obţine aceleaşi rezultate. Este punctul de plecare în descoperirea şi dezvoltarea NLP.

Focalizarea pe soluţie, nu pe problemă. Există o serie de încercări de a defini termenul NLP. Cea mai folosită definiţie este “Studiul structurii experienţei subiective şi a tot ceea ce poate fi derivat din ea.” Denumirea de Neuro-Linguistic Programming (Programare Neuro-Lingvistica) provine de la disciplinele care au influenţat începuturile acestui domeniu. Totul a început ca un studiu al relaţiei dintre neurologie, lingvistică şi patternuri (modele) de comportament (denumite “programe”). “NLP este abilitatea de a-ţi controla propriile stări mentale prin controlul propriului creier.” - Richard Bandler, co-creator al NLP.

“Neuro” se referă la sistemul nervos uman şi îndeosebi la modul unic prin care fiecare om îşi formează experienţa asupra lumii (”harta” asupra “teritoriului”) prin cele cinci simţuri – vizual (V), auditiv (A), kinestezic (K), olfactiv (O), gustativ (G). În esenţă aceasta înseamnă cum funcţionează creierul, cum gândim. “Linguistic” se referă la sisteme de comunicare verbală (limbaj) şi comunicare non-verbală (limbajul trupului) prin care “cartografiem” realitatea din jurul nostru. Astfel, folosim limbajul pentru a comunica atât cu ceilalţi cât şi cu noi înşine. De asemenea, termenul acesta se referă atât la comunicarea conştientă cât şi la cea inconştientă, la dialogul exterior (cu oamenii din jurul nostru) cât şi la dialogul interior (cu noi inşine). “Programming” se referă la modul unic prin care noi ne conducem sistemele neurologice pentru a ne atinge scopurile.

Termenul este împrumutat din IT şi a fost ales îndeosebi pentru a sublinia faptul că propriul nostru creier este “programabil”, adică putem modifica “programele” (strategiile, căile, tehnicile şi metodele prin care îndeplinim diverse sarcini, mai mult sau mai puţin complexe) pe care deja le avem cu altele, mai “performante”, care ne vor mişca în direcţia aleasă.