Analiza performanțelor unei întreprinderi

1.În ce măsură analiza performanţelor reprezintă o problematică

Dezvoltările recente din domeniul epistemologiei ştiinţelor de gestiune solicită din ce în ce mai mult de la aceste discipline rigoare ştiinţifică, prin forma, fondul şi etica pe care o îmbrăţişează cercetarea. În dorinţa de a ne alătura acestui demers, vom începe prin a analiza în ce măsură şi, în special, din ce perspectivă analiza performanţelor poate reprezenta o problematică.

Suntem astfel adepţii unor autori precum Nikitin, care consideră că o problematică, diferită în esenţa sa de o simplă temă de studiu, presupune interogarea asupra unor dileme cu care se confruntă managerii şi specialiştii din cadrul ştiinţelor de gestiune. În acest sens, ne interesează acele aspecte legate de măsurarea şi analiza performanţelor care fac obiectul unei abordări polemizante, şi pentru care nu s-a stabilit un răspuns sau o soluţie care să fie acceptate de comunitatea ştiinţifică sau de practică. Astfel, în seria abordărilor cu caracter problematizant cu privire la tema tratată regăsim chestionarea asupra validităţii şi calităţii surselor de informaţii utilizate ca suport pentru analiza performanţelor, precum şi interogarea asupra instrumentelor utilizate în analiză (indicatori financiari sau nonfinanciari), în contextul asimetriilor informaţionale şi al problemelor de guvernanţă.

2. Analiza performanţelor şi informaţia financiară - o relaţie dinamică

Analiza caracteristicilor esenţiale ale informaţiei prezintă interes, pe de o parte, prin mecanismul de transmitere şi, pe de altă parte, prin conţinutul său (atât din punct de vedere al cantităţii de informaţie transmisă, cât şi din punct de vedere al semanticii), aspecte ce au fost exploatate de numeroase abordări din domeniul matematicii, sociologiei, psihologiei, lingvisticii şi economiei.

Teoria matematică a informaţiei şi modelul general al comunicării

„Informaţia, în sensul teoriei matematice, este un con¬cept esenţialmente probabilistic, definit cantitativ" (Saada, 2000: p. 1190). Modelul clasic al comunicării, aplicabil în diverse domenii, inclusiv cel economic, derivă din această abordare cantitativă a informaţiei, ai cărei autori de marcă sunt Weaver şi Shannon. Numeroase studii ale anilor '60 analizează contabilitatea ca sistem de informaţie, în sens matematic (Thei.l, 1969; Lee, Bedford, 1969). Aceste studii acordă un interes deosebit cantităţii de informaţie transmise cu ajutorul documentelor de raportare financiară. Nu se discută, în cadrul acestor teorii, problema calităţii informaţiei contabile (cu toate atributele sale atent definite de normalizatori), nici aceea a semnificaţiei informaţiei transmise pentru utilizatorii finali. Prin prisma acestor studii se realizează o interpretare probabilistică a informaţiei financiar-contabile comunicate cu ajutorul documentelor de sinteză, stabilindu-se, în fapt, valoarea mesajului transmis de un anumit număr. „Bilanţul şi contul de profit şi pierdere sunt percepute ca descompuneri ale unor sume totale (active totale, pasive totale, cheltuieli totale sau venituri totale)" (Theil, 1969: p. 459). Utilizând aceste fracţii, cărora li se asociază o anumită probabilitate de apariţie, autorii construiesc un bilanţ informaţional, exprimat în biţi, care poate fi utilizat atât pentru comparaţii între întreprinderi, cât şi pentru comparaţii cu industria. în viziunea lui Lee şi a lui Bedford, „operaţiunile din contabilitate reprezintă un proces de informare care constă în colectarea, clasificarea, aranjarea sistematică, însumarea şi prezentarea datelor" (Lee, Bedford, 1969: p. 256). Studiul acestora propune o schematizare matematică a tratamentelor contabile, bazată pe teoria entropiei. Autorii urmăresc un scop similar cu Theil, şi anume determinarea cantităţii de informaţie, exprimată în biţi, care se poate transmite în anumite condiţii, în funcţie de canalul specific de comunicare a informaţiei contabile. Se ia în calcul, de asemenea, posibilitatea de a utiliza metode contabile diferite (de exemplu LIFO şi FIFO pentru evaluarea stocurilor). Potrivit concluziilor acestui studiu, cantitatea de informaţie transmisă este determinată de estimarea probabilistică a importanţei acesteia pentru utilizator, demonstrându-se că, matematic, alegerea unei metode diferite de măsurare nu influenţează cantitatea de informaţie provenind din măsurarea, prin intermediul contabilităţii, a unui eveniment economic.

Aceste teorii matematice ale informaţiei au rolul de a oferi o viziune nouă a contabilităţii şi a instrumentelor acesteia, axată pe schematizare şi pe o abordare cantitativă. Totuşi, pretenţiile lor sunt asumat limitate, prin însuşi caracterul sociouman al ştiinţelor de gestiune.Aplicaţiile în economie ale teoriilor matematice ale informaţiei nu iau astfel în calcul nici elemente de psihologie sau sociologie şi nici caracterul economic al informaţiei (utilitatea economică a informaţiei, costul de furnizare etc).

Văzută ca un sistem informaţional tipic, contabilitatea „se distinge (totuşi) de celelalte sisteme de informaţii pe trei planuri: prin specificitatea principiilor pe care se sprijină, prin specificitatea datelor prelucrate şi prin specificitatea metodelor de prelucrare" (Grenier, 2000: p. 1122). Grenier şi Bonnebouche sunt astfel promotorii unei scheme de includere a principiilor contabile în procesul de reprezentare. Acestea se interpun fie între realitatea care trebuie reprezentată şi observator (la nivelul principiilor de observare - prudenţă, cuantificare), fie între realitatea de reprezentat şi utilizatorul informaţiei (la nivelul principiilor de construcţie a reprezentării), fie între utilizator şi observator (la nivelul principiilor deontologice - sinceritate, regularitate) (Grenier, 2000: p. 1123).

Astfel, problematica analizei performanţelor este legată în primul rând de acele studii care plasează informaţia fmanciar-contabilă în contextul ei real, marcat de constrângeri şi imperfecţiuni.

În acest sens, considerăm oportună prezentarea, în continuare, a informaţiei financiar-contabile în lumina diferitelor teorii contabile, precum şi caracterizarea acesteia în contextul economic actual.

Informaţia financiar-contabilă în lumina diferitelor teorii contabile generale

Până în acest punct, prin orientarea lucrării, am prezentat contabilitatea mai degrabă ca pe un sistem de informare, care „permite producerea şi difuzarea de informaţii în vederea luării deciziilor" (Ionaşcu, 2003: p. 33), abordare justificată de aspectele practice ale contabilităţii şi de rolul său în sânul organizaţiilor. Aceasta este însă doar una dintre viziunile posibile ale contabilităţii, care poate fi percepută şi ca limbaj formalizat, ca mod de reprezentare a realităţii economice a unei organizaţii, sau ca „joc social", în cadrul unei abordări axate pe actorii implicaţi (producători, beneficiari, normalizatori). Semnificative sunt şi controversele cu privire la natura însăşi a acestei disci¬pline, considerată pe rând, sau simultan, tehnică, ştiinţă sau artă.

Se vorbeşte din ce în ce mai mult, în comunitatea ştiinţifică internaţională, despre „teorii contabile" (îi putem cita, selectiv, pe Watts şi Zimmerman pentru spaţiul anglo-saxon, pe Colasse şi Casta, pentru spaţiul francofon, pe Ionaşcu, pentru cercetarea românească). Folosirea termenului nu trimite, în opinia noastră,la sensul clasic de ansamblu sistematic de legi care să vizeze stabilirea adevărului ştiinţific, cât mai degrabă la scrisul general de ansamblu organizat de idei care se raportează la un anumit domeniu (în limba greacă, theoria desemnează acţiunea de a observa). Modul de organizare ii sistemului de idei, precum şi modul de raportare la domeniul contabilităţii dau esenţa fiecăreia dintre aceste lipiiri de teorii.