Analiza Pieței Creditelor de Nevoi Personale în România

1. Piaţa creditelor de nevoi personale în România

Activitatea bancară de retail în România s-a dezvoltat începând din anul 2000, până atunci băncile neglijând clinţii persoane fizice. Băncile s-au orientat treptat spre activitatea de creditare şi plăţi, cele mai folosite produse bancare de retail până la acea perioadă fiind reprezentate de depozitele bancare clasice. În ultimii ani, retailul s-a dovedit a fi cel mai dinamic segment al pieţei bancare.

Noile orientări către persoanele fizice completează profilul universal al băncilor. Accentul care se pune pe produsele şi serviciile destinate acestui segment corespunde cerinţelor pieţei din România, în prezent existând o adevărată competiţie pentru piaţa de retail. De la segmentul persoanelor fizice va veni cel mai ridicat profit şi cel mai sigur; experienţa băncilor din occident cu câteva decenii în urmă reprezintă un argument în acest sens.

Anticipările vizavi de piaţa de retail românească se bazează pe următoarele premise:

-piaţa românească se bazează pe un grad ridicat de competiţie, în contextul în care gradul de bancarizare este încă scăzut. Din experienţa europeană rezultă că multe bănci mici vor să aibă azi un cuvânt important de spus dar piaţa se va împărţi până la urmă între 6-7 bănci, care vor avea fiecare o cotă de piaţă de peste 5-6 la sută;

- piaţa este prea puţin sofisticată, în sensul că în afară de depozite, carduri şi credite, oferta băncilor este încă limitată, deoarece nu există o veritabilă piaţă pentru produse sau servicii mai complexe;

-piaţa este o piaţă de produse şi nu de clienţi, care în prezent sunt migratori şi mai puţin fideli pentru a construi o relaţie globală cu banca;

-piaţa de retail este puţin rentabilă şi se află într-o febrilă construcţie şi devenire.

Principala sursă de venituri a unei bănci de retail sunt creditele. Deşi băncile româneşti şi-au diversificat foarte mult produsele şi serviciile oferite, creditul este cel mai important produs al acestora.

Principalele forme ale creditului destinate clienţilor de retail se referă la:

-credite ipotecare /imobiliare rezidenţiale;

-credite imobiliare acordate în sistemele colective de economisire-creditare pentru domeniul locativ;

-credite de nevoi personale;

-credite pentru bunuri de consum;

-credite auto;

-credite punte;

-credite pentru studii;

-credite de refinanţare;

-descoperitul de cont (de trezorerie, overdraft);

-limitele de creditare ale cardurilor de credit;

-credite pentru profesii liberale;

-credite de tip „equity release”;

-alte tipuri de credite.

Creditele de nevoi personale presupun accesul la o sursă de bani în vederea acopririi unor nevoi personale nenominalizate (nu este necesară justificarea modului în care au fost cheltuiţi banii), cât şi a celor nominalizate (imobiliar/ipotecar, auto, bunuri de consum, etc.)

Acest tip de credite se acordă, în general, pentru termene scurte sau medii, în anumite condiţii de acordare ajungând şi până la 30 de ani. În ceea ce privesc costurile, acestea sunt de obicei mai mari decât la cele imobiliare/ ipotecare.

Există două forme de credite pentru nevoi peronale :

-credite de nevoi personale fără ipotecă- nu implică existenţa unei garanţii certe, creditul fiind acordat pe baza scoringului clientului;

-credite de nevoi personale cu ipotecă- presupun existenţa unui contract de ipotecă.

Creditele de nevoi personale fără ipotecă se acordă persoanelor fizice pentru acoperirea nevoilor personale, fără condiţionarea destinaţiei acestora şi a exitenţei unei ipoteci. Acestea sunt, de cele mai multe ori, însoţite de obligativitatea încheierii unor poliţe de asigurări (asigurări de viaţă, asigurăi împotriva riscului financiar), a unui depozit colateral pus la dispoziţia băncii sau de obligativitatea existenţei unor giranţi. De obicei, costurile unor asemenea credite sunt mai mari pentru client, datorită riscurilor mai mari pe care le implică. Totodată, acest tip de credit este folosit pentru constiluirea avansului necesar contractării unui credit ipotecar.