Analiza prelevărilor din impozitele indirecte

1. ASPECTELE TEORETICE PRIVIND IMPOZITELE INDIRECTE

1.1 Aspectele conceptuale privind fiscalitatea și rolul ei în economie

Politica fiscală a statului reprezintă o anumită concepție a acestuia, precum și un ansamblu de măsuri și acțiuni privind rolul impozitelor în sistemul veniturilor bugetare, tipurile de impozite, perceperea și modul de folosire a lor ca instrument de stimulare a creșterii economice, felul în care este gîndită eficacitatea fiscală în țara respectivă. Ea constă într-un set de decizii guvernamentale prin care se urmărește influențarea activității economico-sociale cu ajutorul mobilității veniturilor și cheltuielilor bugetului public.

Politica fiscală este o componentă a politicii financiare a statului, care se prezintă prin totalitatea reglementărilor, metodelor, mijloacelor, formelor, instrumentelor și instituțiilor utilizate de către stat pentru procurarea resurselor financiare fiscale și utilizarea lor în finanțarea de acțiuni publice, inclusiv pentru influențarea vieții economice și sociale .

Politica fiscală se definește prin: „totalitatea metodelor, mijloacelor, formelor, instrumentelor și instituțiilor folosite de stat și celelalte autorități publice pentru procurarea resurselor financiare, inclusiv pentru influențarea vieții economico-sociale”.

Politica fiscală poate pune amprenta, influențînd asupra derulării proceselor economico-financiare și implicit asupra evoluției întregii societăți. Dar, la rîndul său, ea este condiționată de mediul economic, printr-o serie de factori, dintre care se remarcă: starea economiei, raporturile dintre sectorul public și cel privat, nivelul veniturilor cetățenilor etc.

Astfel, politica fiscală prin conținutul ei, trebuie să asigure resurse financiare pentru existența statului, la fel prin impozite trebuie să creeze agenților economici condiții favorabile pentru activitate. Totodată prin intermediul politicii fiscale se poate acționa astfel încât să se protejeze sau încurajeze anumite ramuri economice.

Politica fiscală se află în raporturi de interdependență cu politica bugetară, monetară, valutară, cu politica prețurilor, cu politica ocupării forței de muncă și cu politica financiară a întreprinderii. Pe de altă parte, politica fiscală are obiective și instrumente proprii de manifestare. Prin politica fiscală, statul poate influența o serie de coordonate economice (cererea de bunuri, veniturile ș.a.). Operațiunile de această natură sunt mijlocite de nivelul cheltuielilor publice și al investițiilor, avînd menirea de a determina relansarea creșterii economice. Principalele obiective ale politicii fiscale constau în dezvoltarea economică și consolidarea clasei de mijloc.

Politica fiscală are un impact favorabil asupra economiei numai în măsura în care acțiunile publice se realizează cu luarea în considerare a priorităților din fiecare etapă de dezvoltare, asigură efecte economice, sociale sau de altă natură corelate cu efortul financiar produs, îmbină armonios raționalitatea pe termen scurt cu cea pe termene mijlocii și lungi.

Principalul rol, în realizarea acestui deziderat și în asigurarea unei creșteri economice stabile, îi revine sistemului fiscal, fiind că, anume, nivelul acumulărilor fiscale influențează, în mod direct, mărimea încasărilor bugetare. Este bine cunoscut faptul că resursele financiare ale statului se constituie în baza fiscalității, veniturilor întreprinderilor și instituțiilor publice. După importanță, fiscalitatea deține un loc primordial și se prezintă ca un ansamblu de măsuri, metode, instrumente, acte normative și instituții specializate.