Analiza principalelor strategii adoptate de compania internațională - General Motors

1. PREZENTARE GENERALĂ

General Motors a fost fondată în anul 1908 de către W.C. Durant, care alături de Henry Ford au pus bazele industriei automobilistice în America și nu numai.

General Motors reprezintă cea mai mare companie privată cu profil industrial din lume. Povestea ei domină secolul prezent și include o mare parte a dezvoltarii moderne a artelor inginerești. Corporația multinațională deține un procent important din producția mondială de locomotive și produse electrice de uz casnic.

Dar General Motors este în principal un producător de automobile fiind reprezentată pe piață de mărci cum ar fi: Chevrolet, Pontiac, Oldmobile, Opel, Buick, Cadillac, Saab, Saturn, etc.

Adaptarea la caracterul distinct al pieței automobilistice din America, a fost un moment critic și complex în dezvoltarea companiei. Dacă în schimb a participat la crearea stilului în America in ceea ce privește automobilele personale, acest lucru s-a realizat prin interacțiune între companie și consumatori.

Automobilul a oferit una dintre cele mai mari oportunități în domeniul indutrial din timpurile noastre. General Motors a avut șansa să fie la baza acestui fundament. Mai mult decât atât, automobilul, prin faptul că a dat posibilitatea companiei să fie la curent cu dezvoltarea motorului cu combustie internă, i-a ajutat să fie pionieri în domenii cum ar fi producerea avioanelor sau a locomotivelor.

Modul de organizare este caracterizat printr-o coordonare perfectă a politicilor General Motors și o descentralizare a administrației. Personalitatea individului aici deține un loc important, atât de important încât de multe ori este necesar să construiești o nouă divizie în jurul unei persoane (sau mai multor persoane), decât să găsești locul potrivit acestei persoane în cadrul companiei.

General Motors are peste 1 milion de acționari, în jur de 600.000 de angajați, iar profitul are o valoare medie de 1,46 bilioane dolari.

Sloganul companiei General Motors(GM) este :“We do things in a big way’’

GM se bucura la sfârşitul anilor 60 de statutul uneia dintre cele mai mari firme industriale din lume. Personalul său era de circa un milion de lucrători, activând într-o organizaţie integrată pe verticală care cuprindea extracţia materiilor prime, producerea părţilor componente, proiectarea şi asamblarea a cinci linii de automobile şi o linie de autocamioane, vânzarea şi service-ul produselor proprii. Într-o vreme, fusese producătorul a 50% din totalul maşinilor vândute în SUA. La sfârşitul anilor 70 cota pe piaţă a GM scăzuse drastic şi acest lucru nu din cauza succeselor înregistrate de concurenţa internă – Ford, Chrysler, American Motors. Cea mai mare parte din pierderi s-a datorat creşterii popularităţii automobilelor mici, importate din Japonia. Companiile americane producătoare de automobile au cerut să fie protejate de stat prin impunerea de taxe mai mari la importuri. Guvernul SUA nu a răspuns pozitiv acestei cereri, considerând că cea mai înţeleaptă politică este cea a comerţului liber.

Constatând pierderile înregistrate, preşedintele Consiliului de Administraţie, Roger Smith, alături de ceilalţi manageri de top, a început să formuleze un plan strategic pentru a recupera piaţa. În urma unor analize, s-a constatat că: în interior GM are o mare parte din echipamentele de producţie învechite; proiectarea şi producţia nu erau asistate de computere la fel de mult ca în Japonia, fiind deci imperios necesară o modernizare puternică şi rapidă. În plus, era previzibil că sindicatele se vor opune schimbării metodelor de fabricaţie. Asta deoarece sindicatele obţineau salarii excelente pentru cele 80 de meserii considerate diferite, cuprinse în nomenclatorul întreprinderii.

Smith şi managerii lui au discutat câteva căi alternative de acţiune pentru a face faţă problemelor:

- O cale ar fi fost reducerea preţurilor la maşinile produse, dar aceasta nu rezolva prea mult pentru că imediat ar fi recurs la aceeaşi metodă şi concurenţii de pe piaţă.

- În al doilea rând, GM a investigat posibilitatea fondării unei întreprinderi mixte cu o companie japoneză. Societatea mixtă ar permite lui GM să afle care sunt tehnicile de producţie japoneze şi ar oferi companiei ocazia de a învăţa managementul japonez.

- A treia alternativă examinată a fost deschiderea unei linii noi de automobile pentru producerea unor maşini de mic litraj, dar această alternativă era costisitoare fiind necesară construirea unei fabrici noi.

Societatea mixtă cu Japonia părea cea mai rezonabilă alternativă. Putea fi realizată relativ repede şi cu puţini bani. În cele din urmă, Consiliul de Conducere a adoptat ambele alternative ţinând cont şi de sugestia lui Smith, potrivit căreia societatea mixtă putea furniza datele manageriale necesare pentru succesul fabricii noi ce urma să producă maşina de mic litraj numită „Saturn”. În anul 1983 GM a înfiinţat o societate mixtă cu Toyota numită prescurtat NUMMI. Noua întreprindere s-a deschis într-o fabrică deja existentă, dar pe care GM o închisese, ea devenind neprofitabilă. Managerii japonezi au fost confruntaţi cu punerea în funcţiune a acestei fabrici, care în trecut avusese numeroase conflicte de muncă.

Primul lucru pe care l-au făcut japonezii a fost să reducă numărul de meserii de la 80 la doar 8 şi au introdus concepţia şi spiritul de echipă.