Analiza Productiei Agricole Vegetale

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Analiza Productiei Agricole Vegetale.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 24 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Lect.univ. David Nicoleta

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domenii: Economie, Agronomie

Extras din document

INTRODUCERE

În condiţiile progresului tehnic şi al tendinţei de globalizare şi informatizare a economiei, producţiei şi concurenţei, singura şansa de depăşire a greutăţilor şi lipsurilor perioadei de tranziţie o constituie performanţa, în ceea ce priveşte nivelul şi calitatea producţiei, care singure sunt în măsura să asigure un nivel de venituri superior.

Agricultura, prin producţia vegetală, beneficiază de o sursă de energie gratuită (Soarele), care, dacă ştim să o protejăm şi cu alte măsuri, permite realizarea de producţii performante.

Producţia agricolă, spre deosebire de activitaea industrială, se realizează, în cea mai mare parte, sub cerul liber, fiind influenţată puternic de regimul climatic, de rigorile acestuia, de bioritmurile organismelor vegetale şi animale.

Prezentul proiect îşi propune ca pornind de la aspecte teoretice referitoare la conceptul de agricultură şi cel legat de produsele agricole vegetale, să ajunga treptat la prezentarea analizei producţiei agricole din România.

Capitolul 1 prezintă aspecte teoretice asupra agriculturii româneşti precum şi importanţa economică a produselor vegetale. Tot în acest capitol este prezentată şi o analiză a suprafeţelor arabile pe cap de locuitor în diferite ţări din Uniunea Europeana. În urma acestei analize se constat faptul că România este siutată în rândul ţărilor cu potenţial agricol ridicat.

Aspecte teroetice privind importanţa economica a cerealelor şi a produselor hoticole sunt prezentate în capitolul al doilea.

În capitolul 3 este analizată producţia agricolă vegetală din România pe parcursul a trei ani (2007, 2008, 2009).

Poriectul se încheie cu prezentarea concluziilor ce reies din analiza producţiei agricole vegetale din aceşti trei ani.

CAPITOLUL 1

AGRICULTURA

Agricultura este ştiinţa, arta sau practica care se ocupă cu procesul producerii de hrană vegetală şi animală, fibre, respectiv diverse materiale utile prin cultivarea sistematică a anumitor plante şi creşterea animalelor.

Obiectivul fundamental al agriculturii, ca ramură importantă a economiei naţionale în noile condiţii determinate de integrarea în structurile europene, îl constituie stoparea declinului, redresarea treptată şi asigurarea condiţiilor pentru relansarea producătorilor agricoli, în concordanţă cu potenţialul natural, economic şi uman de care dispune România, pentru asigurarea securităţii alimentaţiei populaţiei şi crearea de disponibilităţi pentru export.

Anul 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, marchează o epocă nouă în economia agricolă şi de dezvoltare rurală a ţării noastre. În acest context, România trebuie să îşi adapteze rapid economia agricolă şi de dezvoltare rurală pentru a se putea integra în piaţa internă a Uniunii Europene şi a adopta în totalitate Politica Agricolă Comună (PAC).

Aderarea la UE este, probabil, cel mai puternic factor de presiune pentru reforma rapidă a agriculturii şi economiei rurale româneşti, dată fiind necesitatea integrării cu succes în economia rurală europeană.

Modelul european de agricultură se bazează pe un sector competitiv, orientat spre piaţă, îndeplinind, totodată, şi alte funcţii publice, cum ar fi protejarea mediului înconjurător, oferirea unor aşezări rezidenţiale mai convenabile pentru populaţia din spaţiul rural, precum şi integrarea agriculturii cu mediul înconjurător şi cu silvicultura. Politica Agricolă Comună îşi deplasează accentul de la subvenţiile directe acordate agriculturii spre dezvoltarea integrată a economiei rurale şi spre protejarea mediului înconjurător.

Economia rurală românească, dominată de agricultură în mare parte, este încă slab integrată în economia de piaţă. În contextul actual al economiei de piaţă, de modul înţelegerii şi aplicării tehnicilor de marketing depinde bunăstarea cetăţenilor din zona rurală şi urbană, precum şi bunăstarea producătorilor agricoli.

Creşterea cantitativă şi calitativa a productiei vegetale şi este posibila doar prin valorificarea potenţialului productiv naţional şi promovarea unor sisteme de agricultură ecologică, stimulându-se creşterea performanţelor producătorilor agricoli şi a competitivităţii produselor agroalimentare româneşti pe piaţa internă şi internaţională. Această creştere poate fi influenţată şi de exploatarea construcţiilor destinate producerii de legume la standardele ţărilor dezvoltate.

Principalii factori care conduc la îmbunătăţirea performanţelor în agricultură sunt: informaţia tehnică, ştiinţifică, economică şi informatizarea; managementul; tehnologia procesului de producţie (îmbinarea ansamblului de măsuri care să permită realizarea de producţii mari şi de calitate la un cost redus); finanţarea; activitatea de producţie şi de valorificare a ei.

Condiţiile geografice favorabile, relieful, clima, solurile fertile, la care se adaugă forţa de muncă calificată, ataşamentul populaţiei din mediul rural pentru pământ, un sistem instituţional administrativ adecvat, pot face din agricultura României un domeniu de activitate atractiv si profitabil.

Pe plan naţional, agricultura reprezintă una dintre cele mai importante ramuri ale economiei româneşti.

Fisiere in arhiva (1):

  • Analiza Productiei Agricole Vegetale.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA “GEORGE BARIŢIU” DIN BRAŞOV FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECOMONICE DEPARTAMENTUL PENTRU STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT SPECIALIZAREA: ADMINISTRAREA AFACERILOR ÎN TURISM