Analiza profitabilității și rentabilității firmei Coca Cola Timiș

CAPITOLUL 1. REZULTATUL FINANCIAR AL ÎNTREPRINDERII

1.1. Definire şi delimitări ale noţiunii

În literatura de specialitate profitul, în sens general este definit ca fiind rezultatul financiar pozitiv al unei activităţi lucrative, reprezentând diferenţa dintre încasările realizate şi chiar cheltuielile ocazionate de aceasta. De asemenea se consideră că profitul brut reprezintă suma rezultatelor financiare pozitive într-un interval de timp (lună, trimestru, an) obţinute de o persoană fizică sau juridică din sectoarele de activitate.

Acest sens general al profitului dă o imagine asupra modalităţilor în care se desfăşoară activităţile într-o unitate productivă, dacă aceste unităţi reuşesc din veniturile obţinute în urma vânzării producţiei, să-şi acopere cheltuielile ocazionate de obţinerea producţiei respective. Realizarea efectivă a profitului presupune ca sortimentul şi calitatea producţiei să răspundă vânzării producţiei să-şi acopere cheltuielile ocazionate de obţinerea producţiei respective. Realizarea efectivă a profitului presupune ca sortimentul şi calitatea producţiei să corespundă cererii solvabile. Dacă mărfurile nu corespund necesităţilor ele nu se realizează şi profitul nu se formează.

Profitul este un element de conducere al agenţilor economici şi de stimulare materială a personalului în desfăşurarea unei activităţi eficiente. El este aşa cum sublinia Francois Perroux “motorul esenţial al societăţii”.

Acţiunea economică, desfăşurarea unei activităţi de natură economică este condiţia generală a profitului. Lipsa profitului face dificilă sau chiar imposibilă existenţa în continuare a activităţii respective.

Profitul sintetizează rezultatele activităţii oricărei unităţi economice, deci, iniţiativa cade sub incidenţa sa directă. Unităţile economice îl urmăresc sistematic. Ele constituie motivaţia obiectivă a întreprinzătorilor şi proprietarilor de capital. Situaţia economică a acestora este condiţionată de mărimea şi dinamica profitului.

În economia de piaţă maximizarea profitului la nivelul agenţilor economici este criteriul major al eficienţei lor, fără de care şi-ar înceta activitatea. În acest tip de economie, fără profit nu ar exista viaţă. Scopul tuturor deciziilor şi acţiunilor managerilor vizează direct şi indirect realizarea unui profit cât mai mare.

Dacă avem în vedere că profitul este surplusul obţinut de o societate comercială atunci când venitul total pe care aceasta îl obţine din toate activităţile sale depăşeşte cheltuielile necesare realizării acestor activităţi, putem defini:

- profitul brut, calculat prin scăderea tuturor cheltuielilor (efectuate în limitele permise) din venitul total obţinut de societatea comercială;

- profitul net, calculat prin scăderea din profitul brut a cotelor de impozit pe profit

Dacă venitul este egal cu costul, atunci nu se obţine profitul economic şi dacă lucrurile continuă în acelaşi mod, proprietarii firmei vor căuta alte alternative de valorificare a capitalului.

Profitul contabil rezultă din diferenţa dintre venitul firmei şi costul contabil, fiind mai mare decât profitul economic. El cuprinde pe lângă aceasta şi aşa numitul profit normal, adică acea parte din costul implicit care se referă la cheltuielile de muncă ale proprietarilor firmei implicaţi în activitatea acesteia.

Obţinerea profitului contabil înseamnă o situaţie bună pentru firmă, respectiv ea câştigă suficient pentru ca toate costurile ei să fie acoperite. Acest lucru nu înseamnă că dispare tendinţa unei alternative, dacă se întrevede un câştig suplimentar. Există situaţii când firma obţine profit contabil, dar din punct de vedere economic înregistrează pierderi.

Acest fapt nu trebuie să mire. Dacă venitul firmei este mai mic decât costul de producţie atunci firma înregistrează pierderi deşi ea îşi recuperează costul contabil şi chiar poate să obţină profit normal. Pierderile se datorează costului implicit ca rezultat al acestei consideraţii, de câte ori ne vom referi la costul de producţie vom avea în vedere şi costul de oportunitate al firmei, deci şi costul explicit şi costul implicit. În acest caz profitul normal nu este altceva decât o componentă a costului de producţie. De asemenea atunci când ne vom referi la profit vom avea în vedere numai profitul economic.

Mărimea profitului, care în general este variabilă în timp şi spaţiu, se calculează cu ajutorul a doi indicatori:

- Masa profitului, calculată ca o diferenţă dintre venituri şi cheltuieli concretizată prin suma profitului unui întreprinzător, întreprinderi economice sau economii naţionale;

- Rata profitului, calculată ca un raport procentual între masa profitului şi costurile investite pentru obţinerea acestuia sau volumul capitalului folosit. Prin calcularea acestui raport se obţine gradul de rentabilitate pe produs, unitate economică, ramură industrială sau economie naţională.

Formula folosită este:

Rata profitului= x 100 sau x100;

Unde P= masa profitului;

C= costurile (cheltuielile) materiale;

S= costurile (cheltuielile) salariale;

C= capitalul folosit.

Calcularea ratei profitului prezintă o importanţă deosebită pentru întreprinzători întrucât în funcţie de aceasta se asigură şi orientarea structurii producţiei pe produse, ramuri şi subramuri fiind reţinute cele care oferă o rată cât mai mare a profitului. Pe această bază unii agenţi economici îşi restrâng sau chiar îşi abandonează anumite activităţi cu profit mic, iniţiind sau dezvoltând altele cu o rată a profitului mai mare.

Profitul este format din profit obişnuit, normal sau ordinar, iar uneori şi din supraprofit sau profit suplimentar de monopol.

Profitul obişnuit, normal sau ordinar este profitul considerat ca suficient pentru orice agent economic, servind doar la continuarea activităţii curente. Nivelul său este rezultatul opţiunii fiecăruia în funcţie de circumstanţe, psihologie, etc. Lipsa acestui profit obişnuit face ca activitatea economică iniţiată de agentul economic în cauză să devină imposibil de continuat

1.2. Determinarea profitului

Agenţii economici, indiferent de ramura de activitate trebuie să fie profitabili. Indiferent de natura capitalurilor lor, aceştia trebuie să obţină un rezultat superior costurilor şi cheltuielilor antrenate de activităţile exerciţiului.

Existenţa economiei de piaţă impune societăţilor comerciale, regiilor autonome, oricărui întreprinzător individual necesitatea desfăşurării unor activităţi economice rentabile.