Analiza rentabilității la SC Stimel SA

INTRODUCERE

Ţelul întreprinderilor în perioada actuala nu este numai acela de a supravieţui, ci şi să desfăşoare o activitate rentabila, o activitate care sa le aducă profit , adică un câştig mai mare decât aceea ce consumă. Deci, se poate spune că în economia de piaţă, raţionaliatea activităţii economice este finalizarea prin profit.

Termenul de profit este de origine latină şi derivă de la verbul “proficere”-a programa, a da rezultat şi care, treptat a dobîndit semnificaţia de a da, a aduce profit sau câştig.

Lucarea de faţă încearcă o reprezentare centrală a noţiunii de rentabilitate de baza, care face ca o întrepindere să fie rentabilă-profitul.

Această lucrare încearcă să aducă şi un exemplu practic; pentru aceasta s-au luat ca elemente pentru calcul date de la Societatea comercială” STIMEL “S.A.-Timişoara.

Lucrarea este structurată pe şase capitole:

Primul capitol, intitulat “Retabilitatea întreprinderii” este structurată la rândul său pe trei subcapitole: în primul, intitulat “Consideraţii generale” se încearcă să se contureze o imagine a noţiunii de rentablitate; subcapitolul doi defineşte profitul ca raţiune de a fi a unei întreprinderi, iar subcapitolul trei prezintă modalităţile de maximizare a profitului, deoarece fiecare manager caută să ducă întreprinderea sau compartimentul său spre rezultate cât mai bune, spre un profit maxim.

Calitatea rezultatelor, a efectelor unei activităţi depinde de calitatea şi de tipul de resurse utilizate. Capitolul doi, intitulat “Resursele si efectele unei activităţi ” încearcă o definire şi o clarificare atât a resurselor, cât si a efectelor.

Întrucât din punct de veder economic, atât resursele cât şi efectele sunt de natură diferită, prin echivalare înţelegându-se procesul de transformare a tuturor resurselor, respectiv a efectelor într-o resursă respectiv efect, de natură unică. Acest aspect este prezentat în subcapitolul trei al capitolului doi.

Pentru a putea determina profitul este necesar să se cunoască structura, precum şi elementele principale care stau la baza determinării profitului. La acest aspect face referire capitolul trei, intitulat “ Structura profitului şi indicatori ai rentabilitaţii”.

Tot în acest capitol sunt prezentaţi şi principalii indicatori ai rentabilitaţii, alături de pragul de rentabilitate, ce reprezintă unul dintre instrumentele rentabilitaţii.

Capitolul patru încearcă o diognosticare a activitaţii unei întreprinderi (firme), pe baza ratei de rentabilitate.

Capitolul cinci încearcă realizarea unei corelaţii între rentabilitatea şi ciclul de via]a al produsului, pe de o parte şi rentabilitate şi analiza de sensitivitate, prin care se încearcă găsirea unor modalităţi de îmbunătăţire a rentabilităţii, pe de altă parte.

Ultimul capitol realizează o exemplificare, elementele fiind preluate de la S.C.”STIMEL”-S.A.Timişoara. În acest capitol sunt prezentate la început câteva elemnte de identificare (asezarea geografică, obiect de activitate, materii prime folosite) şi tot în acest capitol se încearca determinarea câtorva indicatori de rentabilitate ai societăţii.

Deci se poate spune că, lucrarea în ansamblul ei nu este alceva decât o încercare de a contura şi asigura înţelegerea noţiunii de rentabilitate şi a elementului principal care stă la baza asigurarii ei-profitul.

CAPITOLUL I

RENTABILITATEA ÎNTREPRINDRII

1.1 Consideratii generale

În economia de piaţă, profitul constituie raţiunea de a fi a unei întreprinderi. Întreprinderile care se dovedesc a fi nerentabile sunt supuse falimntului. Profiul se dimensionează în jocul preţurilor ca urmare a raportului cerere-oferta şi al costurilor, care reflectă modul de gospodărire a resurselor consumate. Cererea solvabilă a consumatorilor influienţează oferta şi, prin mecanismul rentabilităţii, orientează plasarea capitalurilor şi, deci, producţia.

Rentabilitatea apare astfel ca instrument hotărâtor în mecanismul economiei de piaţă, în orientarea producţiei în raport cu cerinţele consumatorilor (productivi sau individuali).

Rentabilitatea presupune obţinerea unor venituri mai mari decat cheltuielile, în urma vinderii şi încasării producţiei faricate. Deci, rentabilitatea reflectă capacitatea firmei de a produce profit, oglindind într-o formă sintetică eficenţa întregii activitati economice a întreprinderii.

Pentru exprimarea rentablitaţii se utilizează doi indicatori:

-profitul,

-rata rentabilităţii.

Mărimea absolută a rentabilităţii este oglindită de profit, care este un indicator de volum, iar gradul în care capitalul său, folosirea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat în rata rentabilităţii, care este un indicator al mărimii relative a rentabilităţii.

În legătură cu corelaţia dintre rentabilitate şi eficenţa economică sunt de făcut unele precizări. Eficenţa economică este mai cuprinzătoare decât rentabilitatea. Se poate aprecia că eficenţa economică reprezintă cea mai generală categorie care caracteriează rezultatele ce decurg din diferite variante preconizate pentru utilizarea (ce include consumul productiv, consuml individual şi vînzarea) sau economisirea unor resurse (umane, materiale sau financiare) intrate sau neintrate în circuitul economic.

Sensul general al conceptului de eficienţă, care se poate referii la o activitate, persoană sau obiect, este acela de a avea calitatea de a produce afectul util scontat. Ar trebui însă adăugat că raţionalitatea oricărei acţiuni umane presupune că efectul să devanseze efortul (consum de resurse). Ca urmare, se poate vorbi de eficenţa tehnică, economică, socială, sanitară, culturală, administrativă, după domeniul la care se referă.Elementul distinctiv al economicului faţă de celelalte domenii ale activităţii social-umane îl reprezintă utilizarea etalonului valoare economică atât pentru măsurarea eforturilor, cât şi a efectelor. În substanţa sa, eficenţa economică vizează minimizarea resurselor ce revin pe o unitate de efect util.

Rentabilitatea constituie una dintre formele de exprimare a eficenţei economice şi anume o formă sintetică realizată cu ajutorul categoriilor valorice. Calculele de rentabilitate se pot efectua utilizând ca rezulat (efect) nu numai profitul net, ci şi întregul venit net, deci profitul brut (care cuprinde şi datoriile fnanciere şi impozitele).