Analiza Resurselor și Factorilor în Management

Se clarifică conceptele cheie: resurse, factori precum şi tipologia acestora, diferenţele dintre resursa umană şi celelalte tipuri. O atenţie specială este acordată dinami¬cii resursei umane şi responsabilităţilor care revin manageri¬lor specializaţi (cu acest profil).

In mod curent auzim expresii comune pentru a caracteriza eşecul/succesul social, profesional, familial etc. Aceste expresii denumesc banii (disponibilitate/lipsă), opor¬tunităţile (şanse/lipsa şanselor), relaţiile (rudenie, "farmec social" etc, existenţă/inexistenţă) etc. De aici indiferent de ruta socială/profesională împlinirile/nereuşitele înregistrate depind de efort (oportunitate, calitate, perseverenţă) dar şi de şanse (noroc/nenoroc). Expresiile sus menţionate fac trimi¬tere la şanse.

De fapt în orice proces legat de viaţa şi acti¬vitatea omenească se combină elemente specifice, în cotităţi determinate (denumite, obişnuit, consumuri specifice).

Resursele/factori privesc tocmai elementele esenţiale, specifice, care se combină în fiecare proces reali¬zându-se produse finale/intermediare date. De exemplu porumbul (pro¬dus final/intermediar), făina (produs intermediar), turta, mămăliga (pr¬oduse fin¬ale); absolventul (de şcoala de meserii, de liceu, de colegiu, de facultate, de master, de doctorat -produs final/intermediar). Produsele pot fi principale (bu¬nuri, servicii) sau derivate (cultură - naţională/universală, organizaţională-, climat etc).

Universalitatea resurselor/factorilor din pers¬pectiva utilităţii şi disponibilităţilor acestora explică atenţia deosebită acordată acestui domeniu al cunoaşterii.

1. RESURSE SI FACTORI

Literatura de specialitate a identificat resur¬sele: oameni, bani, materiale, timp, autoritate (management). Deci aces¬te elemente cheie sunt antrenate în orice proces şi se regăsesc în out-put-ul respectiv (fiecare proces se încheie cu un anume rezultat, output-ul).

Antrenarea în dinamica unui proces a resurselor prezintă diferenţieri în funcţie de specificul procesului (care face ca cerinţele faţă de resurse să alterneze). Astfel resursele dominante/critice diferă de la proces la proces. Cotităţile de participare delimitează factorii, deci intrările (in-put-urile procesului).

In raport cu o serie de criterii se pot diviza resursele/factori în: disponibile (rare şi nelimitate) şi po¬tenţiale; naturale şi artificiale (rezultate din intervenţiile actorului uman). Departajarea frecvent folosită este după conţinut, fiind aşa cum s-a arătat: oameni, bani, materiale, timp, autoritate (management). Unele procese se desfăşoară în condi¬ţii controlate iar altele în condiţii necontrolate (pen¬tru acestea ambianţa naturală/socială este de asemenea o re¬sursa in sine). In esenţă aceste resurse reprezintă:

OAMENII - o serie de proverbe atestă recunoaşterea rolului cheie al acestei resurse. de fapt omul reprezintă resursa critică a tuturor proceselor legate de activităţile umane. In acest sens amintim: omul potrivit la locul potrivit; cine n-are bătrâni să-i cumpere; haina nu face pe om; spune-mi cu cine te însoţeşti ca să-ţi spun cine eşti, corb la corb nu-şi scoate ochii etc. Această poziţie centrala care revine resur¬sei OM explică şi amploarea MRU. Chiar într-un mediu impropriu pentru MRU acesta pătrunde în plan ideatic, apoi, treptat se extinde şi în domeniul 4aplicativ;

BANII - reprezintă o resursă universală, mai precis o resur¬să prin puterea sa de conversie. Cu bani se obţin toate cele¬lalte resurse. Banii se regăsesc şi în sfera circulaţiei ju¬când acelaşi rol de conversie, de asigurare a accesului la produsele necesare subzistenţei şi spiritului. Banii îmbracă forma unor bancnote/monede diferite, între acestea stabilindu-se rate de schimb explicate economic ca întemeiate pe acoperi¬rea aur a respectivelor valute sau pe baza masei de bunuri produse la un moment dat;

MATERIALELE - privesc acele elemente antrenate sub forma consumurilor specifice, dependent de natura procesului, de tehno¬logia implicată. Procurarea acestei resurse implică dis¬ponibilităţi BA¬NESTI pe măsură. Cu cât resursa "materiale" este mai rară cu atât preţul de achiziţie este mai ridicat. Acelaşi efect se produce dacă se instituie un monopol pe pro¬ducerea ei. Diversitatea acestei resurse este cunoscută şi mereu se adaugă noi şi noi componente. Cărbunele, petrolul, electricitatea, lemnul, fierul, sticla, masele plas¬tice, nisi¬pul, resturile menajere etc constituie resurse materiale pen¬tru diferite procese;

TIMPUL - o resursă specifică ignorată. In general nu este inclusă între resurse/factori Deşi fiecare proces implică un interval de timp necesar/specific. Literatura de specialitate (R.A. Mackenzi,39, Rosmary Stewart, 73, Drucker P.F.,16, I. Ol¬teanu,52, J. Camraj,5) a relevat rolul aparte al acestei res¬urse: incolore, inod¬ore, insipide şi nesubstituibile. Toate procesele se desfăşoară în timp şi un consum specific de timp este legat de calita¬tea rezultatelor ori de posibilitatea de a se ajunge la rezul¬tate. In acest sens s-au identificat ac¬tivităţi CRONOFA¬GE, s-au întocmit liste cu aceste activităţi, s-au determinat prin¬cipiile care garantează valorificarea efi¬cace a acestei resurse. In final s-a descoperit legea lui Pareto conform că¬reia 20% din timpul cheltuit produce 80% din rezultate, iar restul de 80% din timpul cheltuit produce doar 20% din re¬zultate. de aici o normă de conduită: controlează-ţi în perma¬nenţă modul în care consumi timpul (fig.3.1, studiu de caz 3.1). S-a ajuns chiar la perfecţionarea unei tehnici baza¬te pe analiza timpului astfel încât să devină posibilă identi¬ficarea managerilor, tipurile acestora (GH. Tarţa, D.C. Stegăro¬iu şi Ileana Ur¬su,75);

FIG. 3.1. Legea lui Pareto (adaptat I. Rus., et al.,62 ,p.198)

80% din timpul cheltuit pe detalii

20% din timpul cheltuit pe esenţial

20%

din rezultate

80%

din rezultate

O interpretare eronata a eficientei este în opinia noastră data de ideea de ocupare a timpului în proporţii fixe cu anumite categorii de activităţi, aceste proporţii reprezentând „tiparul repartiţiei ideale”. Tim Hindel consideră că ar fi ideal ca 60% din timp să fie dedicat planificării şi dezvoltării, 25% din timp să fie alocat proiectelor în curs şi doar 15% sarcinilor de rutină, pe când situaţia reală este de 60% din timp alocat sarcinilor de rutină, 25% din timp proiectelor in curs şi doar 15% din timp pentru planificare şi dezvoltare. E interesant de observat că timpul acordat proiectelor în curs este în ambele cazuri cel ideal, problemele apar