Analiza rezultatelor economico-financiare a firmelor farmaceutice cotate la BVB - Biofarm și Zentiva

Medicamentele sunt esențiale pentru sănătate și pentru supraviețuirea populației. Promovarea accesului la acestea înseamnă practic respect față de dreptul la viață, garanția de a putea beneficia de descoperirile tehnologice și recunoașterea valorii sănătății umane, principii recunoscute în multe tratate internaționale. Acesta este un factor esențial în realizarea succesului în lupta contra bolilor și este direct relaționat cu gradul de dezvoltare și eficiență a sistemelor naționale de sănătate.

Toate organizațiile, indiferent de industria din care fac parte sau de mărime, sunt expuse continuu procesului schimbării, iar viteza de schimbare este mereu în creștere. Schimbarea conduce la necesitatea permanentă de aliniere a fiecărei companii la întregul proces economic.

Termeni precum sustenabilitate, responsabilitate sunt cuvinte de ordine pe agenda de lucru a multor companii, dar aceste aspecte presupun existența unor structuri organizatorice ce țin cont de dinamica prezentăși viitoare a mediului de afaceri.

În decursul timpului, când întreg sistemul economic românesc a parcurs un complex proces de transformări și sistemul farmaceutic, componentă obligatorie a sistemului național de sănătate, a fost supus la modificări de esență, în toate structurile sale, de la pregătirea specialiștilor cu studii superioare și medii, până la producerea și distribuția medicamentelor către beneficiarul final, pacientul. Farmaciile au fost printre primele structuri din sistemul de sănătate care s-au privatizat, iar farmaciștii printre primii profesioniști în domeniu care își desfasoară activitatea în mod independent. Practic, la nivelul sistemului farmaceutic au apărut probleme legate de nevoia populației de medicamente, necesarul de specialiști și existența unui cadru legislativ adecvat.

Referitor la necesarul de medicamente, acesta este în continuă creștere și este asigurat pe de o parte din industria proprie, iar pe de altă parte din importuri printr-un sistem bine organizat de firme importatoare și depozite de medicamente. În acest context trebuie precizat faptul că, vânzarea/comerțul cu medicamente prezintă o serie de particularități întrucât medicamentul este un produs ce se află sub control legislativ iar eliberarea/comercializarea sa este un act profesional care trebuie să se facă doar în interesul pacientului.

Specialiștii din domeniul farmaceutic, respectiv farmaciștii, asistenții de farmacie, laboranții trebuie să asigure, conform deontologiei profesionale, condițiile ca pacientul să primească în condițiile stabilite medicamentele/serviciile necesare, și prin pârghii legislative să permită manifestarea libertății de decizie la nivelul pacientului. Necesarul de specialiști, în continuă creștere, este asigurat prin înființarea de noi facultăți și în alte centre universitare pe lângă cele deja consacrate.

Cadrul legislativ asigură buna desfășurare a proceselor care au loc atât în cadrul industriei farmaceutice cât și la nivelul pieței farmaceutice, farmaciile înființându-se și funcționând în prezent, pe baza legii comerțului și a unor ordine ale ministerului de resort.

O analiză a pieței farmaceutice evidențiază faptul că în prezent în România există o cultură a automedicației și a consumului excesiv de medicamente/produse farmaceutice, există tendința la nivelul lucrătorilor din farmacii de a încuraja folosirea nerațională a medicamentelor, eliberarea de medicamente aflate sub restricție (ex. antibiotice) chiar și fără prescripție medicală, impunerea pe piață a medicamentelor scumpe din import în detrimentul celor autohtone, etc. Se poate spune că, în prezent industria farmaceutică joacă un rol important, având șanse reale de a sprijini strategia de inovare din România, atât la nivel de buget cât și referitor la numărul de specialiști angrenați. De asemenea, industria farmaceutică ar putea beneficia de resursele financiare pe care guvernul intenționează să le cheltuiască pentru stimularea investițiilor din sectorul privat în cercetare și dezvoltare. Astfel, autoritățile au bugetat resursele financiare pentru 2014-2016 la valoarea de 2.65 miliarde lei. Tot pentru aceeași perioadă fondurile structurale cu această destinație vor ajunge la 369 milioane de euro. Suplimentar, trebuie să se țină cont de faptul că propunerile pentru bugetul UE 2014-2020 preconizează o creștere importantă pentru capitolul - cercetare, dezvoltare și inovare. Comisia Europeană planifică un cadru strategic comun în cercetare și dezvoltare, care va avea un volum de 80 de miliarde euro pentru perioada 2014-2020.

Lucrarea de față prezintă o analiză a rezultatelor economico-financiare a firmelor farmaceutice cotate la BVB, cu accent pe două dintre cele mai importante societăți din domeniul farma.

CAPITOLUL I

INDUSTRIA ȘI PIAȚA FARMACEUTICĂ

1.1. Istoricul pieței farmaceutice

Începuturile farmaciei pe teritoriul României le regăsim în antichitate la triburile de daci, informațiile parvenindu-ne de la istoricul Platon care subliniază în scrierile sale priceperea dacilor în utilizarea plantelor pentru tratarea diferitelor afecțiuni.

Primele farmacii apar pe teritoriul Transilvaniei în secolele XV - XVI la Sibiu (1494), Bistrița (1516), Brașov (1520) și Cluj (1573). În Țara Românească apare la București prima farmacie în anul 1740. În Moldova prima farmacie apare la Iași în anul 1757. La început farmacistul era numit „spițer", iar farmacia „spițerie", cuvinte provenite din limba italiană. Primele informații despre obligațiile pe care le au cei care mânuiesc remediile terapeutice apar în pravilele lui Vasile Lupu (1646) și Matei Basarab (1652). La începutul secolului al XlX-lea, în fiecare oraș mare, exista câte o farmacie. Prima formă de organizare a farmaciilor apare în jurul anului 1850, și anume „Gremiul Spițeresc" (Colegiul). Prima școală medico-farmaceutică este înființată în anul 1857 la București de către medicul militar francez Carol Davila numită „Școala națională de medicină și farmacie".