Analiza și Calculul Indicatorilor Economico Financiari

Obiectivul situaţiilor financiare, conform Standardelor Internaţionale de Contabilitate, este fumizarea de informaţii despre poziţia financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare ale întreprinderii, care sunt utile unei largi sfere de utilizatori (investitori actuali şi potenţiali, creditori, angajaţi, furnizori, clienţi, statul şi publicul) în luarea deciziilor economice. Informațiile oferite de contabilitatea întreprinderii și în special de situațiile financiare anuale sunt reprezentate prin anumiți indicatori economico-financiari.

Indicatori de lichiditate

Înțelegem prin lichiditate capacitatea unei întreprinderi de a face față datoriilor exigibile la anumite termene stabilite.

Indicatorii de lichiditate calculați sunt:

- Lichiditatea generală

- Lichiditatea imediată

- Rata solvabilității generale.

Lichiditatea generală

Se apreciază ca nivelul acestui indicator să fie ≥1. În cazul nostru, este <1 în ambele cazuri, ceea ce este nevavorabil pentru societate și reflectă capacitatea acesteia de a-și achita datoriile pe termen scurt din active circulante. Cu cât această rată este mai mare decât 1, cu atât societatea este protejată de insuficiență de trezorerie care ar putea fi cauzată de rambursarea datoriilor pe termen scurt la cererea creditorilor.

Lichiditatea imediată

Această rată exprimă capacitatea întreprinderii de a-și onora datoriile pe termen scurt doar din creanțe și disponibilități deoarece sunt mai sigure( se calculează în unele situații când lichiditatea este dificil de realizat). În cazul nostru acest indicator este subunitar în ambii ani. In teoria economica sunt pareri potrivit carora o rata cuprinsa intre 0,8 si 1 ar reprezenta o situatie optima in ce priveste solvabilitatea.

Rata solvabilității generale

Această rată exprimă capacitatea întreprinderii de a-și onora datoriile pe termen scurt din activele totale.

Indicatori de echilibru financiar

În forma sa simplificată, echilibrul financiar poate fi înțeles ca o egalitate între venituri și cheltuieli.

Într-o formă mai cuprinzătoare, echilibrul financiar este definit printr-o serie de corelații între volumul mijloacelor economice exprimate cu ajutorul elementelor de activ și resursele financiare exprimate cu ajutorul elementelor de pasiv, grupate și comparate în funcție de timpul de imobilizare al activelor și de timpul de stabilitate al pasivelor.

Printre indicatorii de echilibru financiar se numără:

• Rata solvabilității generale

• Rata de finanțare a stocurilor

• Rata datoriilor

• Rata capitalurilor proprii față de activele imobilizate

• Rata de rotație a obligațiilor

Rata autonomiei financiare : aprecierile acestui indicator sunt în funcție de necesitatea creșterii activelor imobilizate din surse relativ stabile pe termen mediu și lung. În cazul nostru, nu există datorii pe termen mediu și lung, deci această rată are valoarea 1.

Rata de finanțare a stocurilor este egală cu raportul dintre fondul de rulment și stocuri. În cazul nostru, acest indicator are o valoare negativă, dar este în creștere.

Rata datoriilor: rata obligațiilor totale la total activ măsoară procentajul, din totalitatea fondurilor, asigurat de creditori. Creditorii preferă rate ale obligațiilor scăzute, deoarece cu cât este mai scăzută rata cu atât este mai mare protecția la pierderile creditorilor în cazul lichidării. În cazul nostru acest indicator are valoarea de 77% respectiv 81%.

Rata capitalurilor proprii față de activele imobilizate (rata fondului de rulment propriu) este subunitară atât în anul 2009 cât și în 2010 ceea ce reflectă o slabă autonomie financiară în domeniul investițional , adică un fond de rulment propriu negativ.

Rata de rotație a obligațiilor arată influența datoriilor existente asupra mișcării bilanțiere. O valoare ridicată a acestuia reprezintă o situație nefavorabilă pentru întreprindere. În cazul nostru, valoarea acestui indicator este de 0,54 (2009) respectiv 0,61 (2010).