Analiza și evoluția legii contabilității 82-1991

INTRODUCERE

Contabilitatea este știința și arta stăpânirii afacerilor. Ea s-a născut odată cu economia de subsistență a comunei primitive, desenele din peșterile rupestre nefiind altceva decât forme incipiente ale „socotelilor”: câte animale au fost, vânate și mâncate, câte piei s-au jupuit și câte haine au rezultat, etc.

Împreună cu economia în dezvoltare s-a perfecționat și „arta ținerii socotelilor”, punctul de cotitură reprezentându-l modelul matematic elaborat de Luca Paciolo di Borgia acum mai bine de 500 de ani, după care contabilitatea a devenit de neînlocuit, fără alternative, deopotrivă o știință și o artă în urmărirea existenței și mișcării capitalurilor și utilităților, al stabilirii rezultatelor activității și plasării lor, și totul de maniera ca afacerile să beneficieze permanent de suportul bănesc necesar.

Contabilitatea reprezintă ansamblul coerent al operaţiilor de consemnare, cuantificare, prelucrare şi comunicare a informaţiilor contabil-financiare, referitoare la un patrimoniu determinat, inclusiv modificările acestuia în cadrul unei perioade de referinţă.

Pentru a avea o imagine fidelă o instituţie trebuie să respecte întocmai legislaţia în vigoare. Legea contabilităţii este una dintre normele care trebuie respectate, aceasta a apărut pentru prima dată pe data de 24 decembrie 1991, dar pe parcursul anilor a suferit numeroase modificări şi republicări.

În continuare vom prezenta evoluţia şi principalele modificări ale Legii 82/1991 de-a lungul timpului şi de asemenea vom încerca să analizăm aceste modificări.

I. Legea contabilităţii 82/1991 din 24 decembrie 1991

Adoptată de Camera Deputaţilor şi Senat, în şedinţa comună din 20 decembrie 1991, cu respectarea prevederilor art. 74 alin, (2) şi 76 alin. (2) din Constituţia României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265/1991.Aceasta cuprinde:

1. Capitolul I- Dispoziţii generale

În acest capitol se descriu categoriile de societăţi care trebuie să organizeze şi să conducă contabilitate proprie printre care se numără: regiile autonome, societăţile comerciale, societăţile şi companiile naţionale, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice. Printre prevederile capitolului se mai precizează şi faptul că este obligatoriu sa se ţină contabilitatea în limba română şi în monedă naţională, de asemenea operaţiunile efectuate în valută se înregistrează atât în monedă naţională cât şi în valută.

2. Capitolul II-Organizarea şi conducerea contabilităţii

Conţine unele prevederi despre persoanele responsabile de organizarea şi conducerea contabilităţii, acestea fiind reprezentate de administratori, ordonatorii de credite sau alte persoane care au obligaţia gestionării unităţii respective.

3. Capitolul III-Registrele de contabilitate

Face referire la registrele de contabilitate obligatorii, acestea fiind: Registrul-jurnal, Registrul-inventar şi Cartea mare. Registrele de contabilitate şi documentele justificative trebuie să fie păstrate timp de 10 ani de la întocmire, excepţie făcând statele de salarii care trebuie păstrate 50 de ani, iar în caz de pierdere sau sustragere acestea trebuie reconstituite în decurs de 30 de zile de la constatarea faptei.

4. Capitolul IV-Situaţii financiare

Prevede faptul că situaţiile financiare sunt obligatoriu de întocmit de către fiecare persoană juridică iar exerciţiul financiar începe la data de 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie, excepţie făcând primul an de activitate, exerciţiul financiar începe la data înfiinţării respectiv înmatriculării.

5. Capitolul V-Contabilitatea Trezoreriei Statului şi a instituţiilor publice

Conţine prevederi care fac referire la modul în care este reglementată contabilitatea trezoreriei statului şi cea a instituţiilor publice. Contabilitatea bugetelor locale se organizează şi se conduce la nivelul judeţelor şi al municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, iar contabilitatea trezoreriei statului se organizează şi se conduce la nivelul Ministerului Finanţelor Publice şi unităţilor subordonate.

6. Capitolul VI-Contravenţii şi infracţiuni

Prezintă condiţiile în care legea este încălcată şi de asemenea sancţiunile care se aplică în asemenea situaţii, de exmplu: „Efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare şi elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanţul contabil constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform legii.”

7. Capitolul VII-Dispoziţii tranzitorii şi finale.

II. Republicarea Legii Contabilității 82/1991 în

Monitorul Oficial nr. 20 din 20.01.2000

În Monitorul Oficialal României, Partea I, nr. 20/20.01.2000 a fost republicată Legea Contabilităţii 82/1991 în temeiul art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1996 privind actualizarea şi completarea regimului general al contabilitãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 30 iulie 1996, aprobatã şi modificatã prin Legea nr. 245 din 21 decembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 22 decembrie 1998, dându-se textelor o nouã numerotare.