Analiza și perfecționarea stilurilor de management la societatea comercială Filseta SA Lugoj

CAPITOLUL I

ELEMENTE GENERALE DESPRE MANAGEMENT

1.1. Obiectul de studiu şi definirea ştiinţei managementului

Managementul firmei este abordat din mai multe puncte de vedere, care adesea se deosebesc substanţial între ele.

In lucrările de management nord american cele mai răspândite sunt definiţiile de ordin pragmatic ale managementului, de pe poziţia managerului. Spre exemplu, Reece şi O’Grady definesc managementul ca fiind: “procesul de coordonare a resurselor umane, informaţionale, fizice şi financiare în vederea realizării scopurilor organizaţiei ” , iar Longenecker şi Pringle îl desemnează ca fiind “ procesul de obţinere şi combinare a resurselor umane , financiare şi fizice în vederea îndeplinirii scopului primar al organizaţiei – obţinerea de produse şi servicii dorite de un anumit segment al sociatăţii”.

Cunoscuta publicaţie franceză Larousse, defineşte managementul ca “ ştiinţa tehnicilor de conducere a întreprinderii “ , iar profesorii rusi Popova şi Krasnopoiasa consideră că ştiinţa managementului se ocupă cu “ legile conducerii generale şi de legile sintetice ale componentelor sale ”

După opinia noastră managementul firmelor rezidă în studierea proceselor şi relaţiilor de management din cadrul lor, în vederea descoperirii legităţilor şi principiilor care le guvernează, a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici şi modalităţi de conducere, de natură să asigure obţinerea şi creşterea competitivităţii.

Prin conţinut şi mod de manifestare, procesele şi relaţiile de management, care nu trebuie confundate cu relaţiile şi procesele de natură economică, tehnică şi umană, prezintă o serie de trăsături particulare ce conferă o pronunţată specificitate acestei ştiinţe.

Esenţa ştiinţei managementului o reprezintă studiul relaţiilor şi proceselor de management, şi ca urmare a acestui studiu se descoperă principiile, legalităţile şi celelalte elemente de esenţă care explică conţinutul şi dinamica managementului. Ca urmare al caracterului aplicativ al acestei ştiinţe, un rol major în cadrul său îl deţine conceperea de noi sisteme, metode şi tehnici, proceduri de management al întreprinderii în ansamblul său şi ale componentelor sale majore.

Caracteristic ştiinţei managementului firmei este situarea în centrul investigaţiilor sale, a omului în toată complexitatea sa, ca subiect şi ca obiect al managementului, prin prisma obiectivelor ce-i revin, în strânsă interdependenţă cu obiectivele, resursele şi mijloacele sistemelor în care este integrat.

Managementul firmei reprezintă o componentă a ştiinţei managementului, de fapt cea mai dezvoltată, cunoscută şi- în condiţiile economiei de piaţă- importantă. Jumătate din literatura mondială de specialitate este consacrată firmei; această situaţie explicându-se prin două cauze:

- firma este agentul economic de bază al fiecărei economii, principalul generator de valoare şi valoare de întrebuinţare, în cadrul în care îşi desfăşoară activitatea majoritatea populaţiei ocupate din ţară

- primele cristalizări ale ştiinţei managementului au avut ca obiect firma.

Poziţia pe care o deţine managementul firmei în cadrul ştiinţei managementului, interdependenţele cu celelalte componente ale sale se reflectă în dublu său caracter:

- este o disciplină economică de sinteză întrucât preia o serie de categorii economice şi de metode de la numeroase alte discipline din acest domeniu: economie politică, analiză economică, organizare, marketing, finanţe,etc.

- are un caracter multidisciplinar determinat de integrarea în cadrul său a o serie de categorii şi metode sociologice, matematice, psihologice, statistice, juridice, etc.

1.l.1. Procesele de management

Ansamblul proceselor de muncă ce se desfăşoară în orice sistem uman, inclusiv firma se pot diviza în două categorii principale:

- procese de execuţie

- procese de management

Procesele de execuţie din firmă se caracterizează prin faptul că forţa de muncă fie acţionează direct asupra obiectelor muncii prin intermediul mijloacelor de muncă, fie în mod indirect, cu ajutorul unor categorii speciale de mijloace de muncă, asigură un ansamblu de produse şi servicii corespunzătoare naturii proceselor de muncă implicate şi obiectelor previzionate.

Procesele de management , spre deosebire de procesele de execuţie, se caracterizează, în principal, prin aceea că o parte din forţa de muncă acţionează asupra celeilalte părţi, a majorităţii resurselor umane, în vederea realizării unei eficienţe cât mai ridicate, având un caracter preponderent multilateral.

Procesul de management în firmă constă, în ansamblul fazelor, a proceselor prin care se determină obiectivele acesteia şi ale subsistemelor incorporate, resursele şi procesele de muncă necesare realizării lor şi executanţii acestora, prin care se integrează şi controlează munca personalului folosind un complex de metode şi tehnici în vederea îndeplinirii cât mai eficiente a raţiunilor ce au determinat înfiinţarea respectivei firme.

In cadrul proceselor de management se delimitează mai multe componente principale cărora le corespund funcţiile sau atributele conducerii- previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea şi control-evaluarea.

Procesul tipic de management, în funcţie de modul în care sunt concepute şi exerecitate atributele sale se pot restructura în trei faze:

- faza previzională: caracterizată prin preponderenţa previziunii şi prin exercitarea celorlalte atribute ale managementului într-o viziune prospectivă- îi corespunde managementul de tip previzional

- faza de operaţionalizare: caracterizată prin preponderenţa organizării, coordonării şi antrenării personalului la realizarea cotidiană a obiectivelor cuprinse în planurile şi prognezele întreprinderii- îi corespunde managementul operativ, ce are un caracter efectuoriu, în care predomină adoptarea şi implementarea de decizii curente, majoritatea referitoare la activitatea de producţie

- faza finală, de comensurare şi interpretare a rezultatelor, se caracterizează prin preponderenţa exercitării funcţiei de evaluare-control având în vedere obiectivele şi criteriile stabilite în prima fază- îi corespunde managementul postoperativ, au un puternic caracter constatativ, prin care se încheie un ciclu managerial şi se pregătesc condiţiile pentru reluarea următorului.

Intre cele trei faze ale managementului firmei există o strânsă interdependenţă, acestea fiind defdicil de disociat, ca urmare a unităţii şo complexităţii procesului de conducere.