Analiza sistemelor de organizarea procesuală a producției în condițiile automatizării la SC Artego SA

CAPITOLUL I

SISTEME DE PRODUCŢIE

1.1. Scurtă prezentare a evoluţiei sistemelor de producţie

Dezvoltarea producţiei de bunuri materiale a făcut obiectul multor dezbateri teoretice, care în principiu, reduc aceasta la procesul de producţie şi valorificare a informaţiilor.

Alţi teoreticieni (Alvin Tofler, Daniel Bell) remarca mutaţiile profunde care vor avea loc în urma revoluţiilor tehnico-ştiinţifice în urma cărora prevăd declinul industriei şi reducerea rolului forţei de muncă productive.

În prezent, asistăm la revizuirea acestor teorii, recunoscându-se ca sistemele economice actuale nu vor putea fi în întregime informaţionale sau postindustriale.

Aşadar, se poate spune că producţia de bunuri materiale va continua, dar vor avea loc mutaţii profunde care nu vor mai fi compatibile cu concepţiile şi metodele actuale de producţie.

În acest context o abordare realista a problematicii activităţii de producere de bunuri materiale impune abordarea din punct de vedere sistemic a întregului sistem de producţie.

Tratarea sistemică a unei unităţi de producţie presupune determinarea interacţiunilor dintre diversele subsisteme şi structuri componente ale acestuia.

În general, prin sistem se înţelege un ansamblu de elemente aflate într-o relaţie de interdependenţă şi interacţiune reciprocă, formând un tot organizat şi funcţional.

Sistemele sunt caracterizate de trei elemente, şi anume:

a) obiective;

b) sarcini;

c) funcţii.

Obiectivul unui sistem este bine definit atunci când există un mijloc ce poate fi utilizat pentru obţinerea rezultatelor dorite.

Sarcina sistemului derivă din obiectivul sistemului, în sensul că un anumit obiectiv poate fi atins prin realizarea mai multor sarcini.

Funcţia unui sistem este proprietatea acestuia de a transforma intrările în ieşiri şi defineşte modul cum se realizează sarcina.

1.2. Noţiunea de proces de producţie

Orice unitate de producţie are ca obiectiv principal producerea de bunuri materiale şi servicii care se realizează prin desfăşurare unor procese de producţie.

Conţinutul activităţii de producţie are un caracter complex şi cuprinde atât activităţi de fabricaţie propriu-zise cât şi activităţi de laborator, de cercetare şi asimilare în fabricaţie a noilor produse etc.

Fabricaţia este o activitate de producţie care transformă materiile prime în produse finite de un nivel calitativ cât mai ridicat şi cu costuri cât mai reduse.

Procesul de producţie este format din :

• procesul tehnologic ;

• procesul de muncă.

Procesul tehnologic este format din ansamblul operaţiilor tehnologice prin care se realizează un produs sau repere componente ale acestuia. Procesul tehnologic modifică atât forma şi structura cât şi compoziţia chimică a diverselor materii prime pe care le prelucrează.

Procesele de producţie sunt:

• elementare;

• complexe.

Procesele de producţie elementare sunt acele procese prin care produsul finit se obţine printr-o singură operaţie tehnologică.

Procesele de producţie complexe există atunci când asupra obiectelor muncii se execută mai multe operaţii tehnologice.

Procesele de munca sunt acele procese prin care factorul uman acţionează asupra obiectelor muncii cu ajutorul unor mijloace de muncă.

Pe lângă procesele de muncă şi tehnologice în unele ramuri industriale există şi procese naturale în cadrul cărora obiectele muncii suferă transformări fizice şi chimice sub acţiunea unor factori naturali (industria alimentara-procese de fermentaţie,industria mobilei-procese de uscare a lemnului, etc.).