Analiza Șomajului la Nivel Regional

Introducere

În ansamblul factorilor de producţie, unul dintre cele mai importante elemente îl reprezintă munca. De aceea, în organizarea diferitelor activităţi trebuie să se aibă în vedere şi problema ocupării forţei de muncă. Crearea condiţiilor pentru ca factorul muncă să se manifeste activ şi creator constituie una din problemele social-economice majore cu care se confruntă toate ţările lumii contemporane şi mai ales cele aflate în tranziţie, cum este şi cazul României.

Şomajul este considerat un fenomen normal, un mecanism de alocare a resurselor de muncă în funcţie de volumul şi structura cererii sistemului productiv, care însoţeşte permanent procesul de dezvoltare economică şi socială a fiecărei ţări. În limitele normale de circa 3-4% şi durată relativ scurtă, şomajul poate juca un rol pozitiv atât la nivel global, cât şi individual, în sensul stimulării flexibilităţii forţei de muncă şi sporirii productivităţii muncii şi formării unui comportament adecvat ridicării calităţii muncii, stimulării educaţiei şi îmbunătăţirii disciplinei muncii. În schimb, proporţiile mari şi ratele ridicate ale şomajului provoacă uriaşe pierderi de potenţial economic şi este un permanent pericol social. Astfel, şomajul conduce la mari pierderi de producţie şi de venituri ale societăţii, la degradarea calificării, îndemânării individuale, la pierderi de venit şi statut social, la descurajare şi demotivare, la sărăcirea familiei etc.

Având în vedere cele prezentate, consider că problema şomajului prezintă o deosebită importanţă şi merită să fie abordată. De aceea, lucrarea de faţă debutează cu o incursiune printre aspectele teoretice privind şomajul, apoi evidenţiază particularităţile şi tendinţele înregistrate de şomaj în ţara noastră şi în UE şi implică o analiză profundă a cauzelor şi factorilor care stau la baza acestuia, analiză care este cuprinsă în cadrul Capitolelor 2,3 şi 4.

CAPITOLUL I

Şomajul. Aspecte generale

1.1. Definiţii. Caracteristici

Prin amploarea îngrijorătoare, prin structurile complexe, dar mai ales prin dinamicile ce îşi schimbă ritmurile şi sensurile, şomajul a devenit o problemă macroeconomică ce face obiectul unor aprige dispute teoretice, metodologice şi politico-ideologice.

Având în vedere că literatura de specialitate, statisticile oficiale şi internaţionale (Biroul Internaţional al Muncii, Comisia de Statistică ONU) tratează şomajul prin prisma unor multiple şi diferite modalităţi de analiză şi de evaluare, s-a creat o imagine confuză a fenomenului. Iată, totuşi, câteva definiţii acceptate care sintetizează caracteristicile şomajului, prezentându-l ca pe una din problemele macroeconomice de maximă complexitate.

În unele manuale şi tratate universitare, şomajul este analizat ca sumă agregată a tuturor acelor persoane care au statut oficial de şomer, adică, şomajul constă din numărul total al şomerilor. În acest caz, problema se deplasează spre persoana - şomer

Definiţia cea mai folosită pe care o dau economiştii şomerului este următoarea: acea persoană care caută un loc de munca remunerat, şi care nu are un asemenea loc în mod curent. În diferitele reglementări naţionale şi internaţionale se folosesc şi alte criterii delimitative ale şomerilor. Aceasta mai ales dacă problema în cauză se leagă de ajutorul de şomaj şi de criteriile acordării acestuia. Astfel, pentru ca o persoană să fie declarată şomer trebuie să fie înscrisă pe listele oficiilor de plasare a forţei de muncă şi să fie disponibilă de a începe lucrul imediat ce i s-ar oferi un loc de muncă. Biroul Internaţional al Muncii (B.I.T.) consideră că şomerul poate fi definit ca acea persoană care: este lipsită de muncă, este aptă de muncă, caută loc de muncă remunerat şi este disponibilă să înceapă lucrul imediat (în 15 zile).