Analiza statistică a nivelului de trai, a calității vieții și a puterii de cumpărare

INTRODUCERE

Investigarea calităţii vieţii şi a nivelului de trai - vizează observarea principalelor dimensiuni ale calităţii vieţii din România în perioada actuală. Temele incluse în această lucrare studiază indicatorii obiectivi şi subiectivi ai calităţii vieţii. O atenţie deosebită am acordat evoluţiilor standardului de viaţă, ale veniturilor şi consumului populaţiei, dar şi a calităţii vieţii de muncă, ocupării şi a folosirii timpului liber. Elemenetele privind necesităţile, nivelul cultural, mediul înconjurător şi folosirea timpului liber - stau în centrul atenţiei, pe aceste teme constituindu-se mijloace de apreciere şi orientare de largă referinţă, pentru populaţia ţării.

Opţiunile şi deciziile valorice se recunosc în stilul de viaţă, având rosturi imperative şi reglatorii în raport cu acţiuni, atitudini, deliberări şi comportamente zilnice. De aceea, reprezentarea anticipată a ceea ce vrem să fim (sensul dorit şi asumat al vieţii) are forţă practică. Sensul real al vieţii este raportul dintre ceea ce facem, rezultatele certe ale activităţii noastre şi, pe de altă parte, ceea ce ne-am propus să fim şi să realizăm. Dacă viaţa, într-o etapă a sa, datorită acţiunilor reuşite, se încadrează din punct de vedere valoric în protecţia ideală putem spune că ea realizează sensul şi este trăită cu satisfacţie.

A urmări un sens al vieţii echivalează cu aşezarea la temelia existenţei noastre a unei concepţii despre lume şi om, a-ţi împlini demn calitatea de fiinţă omenească.

Când privim viaţa din punctul de vedere al sensului, vizăm faptul ca ea nu este, pentru om, simpla succesiune de proiecte, dorinţe, acţiuni, rezultate, căutări şi eşecuri, ci are o anumită cursivitate, orientare şi unitate valorică. “Cine caută sensul vieţii – arată Tadeusz Kotarbinski – este preocupat ca acţiunile lui să nu fie lipsite de scop, ba, mai precis, ca activitatea lui să nu se epuizeze în acţiuni fără importanţă ci să se poată legitima prin adecvarea la un ţel demn de a i se sacrifica eforturile cele mai intense”.

Calitatea vieţii reprezintă una din verigile importante ale sistemului statistic din orice ţară.

Analiza calităţii vieţii presupune mai întâi o definire cât mai clară a acestui concept. Conceptul de calitate a vieţii a fost lansat în anii ‘60 de către societatea nord americană. S-a pornit de la faptul că, orice creştere economică nu trebuie să constitue un scop în sine ci, în primul rând, trebuie să fie un mijloc pentru a putea creea condiţii mai bune de trai, pentru satisfacerea nevoilor unei anumite colectivităti. Deseori se face confuzie între nivelul de trai şi calitatea vieţii; cele două concepte , deşi la prima vedere par a se confunda, sunt totuşi diferite datorită sferei de cuprindere.

S-a mai stabilit de asemenea legătura dintre veniturile populaţiei şi indicele preţurilor de consum, cât cheltuieşte populaţia pentru aceste produse agroalimentare, consumul mediu anual pe locuitor, precum şi consumul alimentar mediu zilnic exprimat în calorii si factori nutritivi, toate fiind redate într-o formă succintă prin tabele şi grafice.

Lucrarea a fost elaborată pe baza literaturii de specialitate şi a datelor din anuarul statistic şi buletinele statistice; este structurată pe patru capitole:

Capitolul 1. Particularitaţi ale nivelului de trai şi al calităţii vieţii . Starea vieţii este expresia globală a tuturor condiţiilor şi activităţilor din care viaţa se compune: calitatea mediului natural, calitatea habitatului, calitatea muncii, calitatea vieţii de familie, calitatea timpului liber, calitatea educaţiei, calitatea sănătăţii, calitatea participării la viaţa socială, calitatea serviciilor economice şi sociale, calitatea mediului social etc. Acestea, se referă, pe de o parte, la condiţiile naturale, economice, social-politice, culturale etc. care afectează omul, iar pe de altă parte, la activităţile umane, începând cu cele biologice elementare, legate de hrană, adăpost, odihnă şi sfârşind cu activităţile legate de viaţa de familie, de muncă, de participare la cultură, cunoaştere, etc. care compun propriu-zis viaţa umană .

CAPITOLUL 1. PARTICULARITĂŢI ALE NIVELULUI DE TRAI ŞI AL CALITĂŢII VIEŢII

Opţiunile şi deciziile valorice se recunosc în stilul de viaţă, având rosturi imperative şi reglatorii în raport cu acţiuni, atitudini, deliberări şi comportamente zilnice. De aceea, reprezentarea anticipată a ceea ce vrem să fim (sensul dorit şi asumat al vieţii) are forţă practică. Sensul real al vieţii este raportul dintre ceea ce facem, rezultatele certe ale activităţii noastre şi, pe de altă parte, ceea ce ne-am propus să fim şi să realizăm. Dacă viaţa, într-o etapă a sa, datorită acţiunilor reuşite, se încadrează din punct de vedere valoric în protecţia ideală putem spune că ea realizează sensul şi este trăită cu satisfacţie.

A urmări un sens al vieţii echivalează cu aşezarea la temelia existenţei noastre a unei concepţii despre lume şi om, a-ţi împlini demn calitatea de fiinţă omenească.

Când privim viaţa din punctul de vedere al sensului, vizăm faptul ca ea nu este, pentru om, simpla succesiune de proiecte, dorinţe, acţiuni, rezultate, căutări şi eşecuri, ci are o anumită cursivitate, orientare şi unitate valorică. “Cine caută sensul vieţii – arată Tadeusz Kotarbinski – este preocupat ca acţiunile lui să nu fie lipsite de scop, ba, mai precis, ca activitatea lui să nu se epuizeze în acţiuni fără importanţă ci să se poată legitima prin adecvarea la un ţel demn de a i se sacrifica eforturile cele mai intense”.

Sensul existenţei personale exprimă dorinţa de a conferi vieţii în ansamblu un înţeles, un rost, o raţionalitate, fiind atitudinea prin care omul tratează viaţa ca valoare şi afirmă prin ea valori în funcţie de care justifică toate actele întreprinse. Pentru a percepe viaţa ca având un sens, pare suficient ca cineva sa aibă stări de mulţumire şi de fericire, sentimentul împlinirii în ceea ce face. Dar sensul autentic este un fenomen etico-social, cu o dublă motivare: psihologică şi socială. Prin urmare, sunt demne de preţuit şi imperios de asumat ţelurile care afirmă omul ca valoare, sunt folositoare vieţii în comun, sunt pătrunse de grija şi respectul faţă de umanitate.

1.1 Definirea conceptelor de calitate a vieţii şi a nivelului de trai

Calitatea vieţii reprezintă una din verigile importante ale sistemului statistic din orice ţară.

Analiza calităţii vieţii presupune mai întâi o definire cât mai clară a acestui concept. Conceptul de calitate a vieţii a fost lansat în anii ‘60 de către societatea nord americană. S-a pornit de la faptul că, orice creştere economică nu trebuie să constitue un scop în sine ci, în primul rând, trebuie să fie un mijloc pentru a putea creea condiţii mai bune de trai, pentru satisfacerea nevoilor unei anumite colectivităţi. Deseori se face confuzie între nivelul de trai şi calitatea vieţii; cele două concepte , deşi la prima vedere par a se confunda, sunt totuşi diferite datorită sferei de cuprindere.

Pentru a surprinde diferenţele dintre cele două concepte voi încerca o definire a acestora.

Condiţia umană, stilul de viaţă, poziţia socială, cultura, valorile şi aspiraţiile se cer abordate în contextul conceptului de nivel de trai.

Nivelul de trai reprezintă ansamblul condiţiilor economice şi noneconomice, sociale, culturale şi politice pe care societatea le creează membrilor săi, dar şi capacitatea, aptitudinile indivizilor de a-şi satisface cât mai bine nevoile cu venitul lor. Aspectele definitorii ale nivelului de trai sunt legate de: nivelul şi evoluţia veniturilor; nivelul şi evoluţia preţurilor bunurilor şi serviciilor ce alcătuiesc consumul populaţiei; nivelul şi structura consumului de bunuri şi servicii; condiţii de muncă şi petrecerea timpului liber; condiţii de locuit; starea de sănătate şi acces la serviciile de asigurare; educaţie şi accesul la cultură şi artă etc.

Nivelul de trai are un caracter obiectiv, pentru că, se poate realiza numai în anumiţi parametrii. Pe măsură ce a evoluat ştiinţa şi tehnica, parametrii luaţi în considerare (mediul natural, cadrul social, educaţie, sănătate, cadrul politic, economic etc.) au suferit o serie de modificări, conferindu-i în acest sens conceptului de nivelului de trai un caracter social-istoric. Astfel, odată cu evoluţia umanităţii s-au modificat condiţiile de viaţă, aspiraţiile şi nevoile oamenilor. Dacă acum câteva decenii, anumite condiţii erau considerate ca fiind normale, s-ar putea ca astăzi, aceleaşi condiţii să nu mai poată fi considerate normale.