Analiza statistico-economică a fenomenelor sezoniere a întreprinderilor de servicii publice la SC Termoficare 2000 SA Pitești

INTRODUCERE

De ce am ales ca obiect de studiu analiza statistică

a seriei cronologice - şi anume sezonalitatea ?

Dezvoltarea şi producerea de bunuri şi servicii, precum şi cunoaşterea lumii înconjurătoare s-a diversificat şi amplificat pe măsura dezvoltării şi perfecţionării instrumentelor de cunoaştere şi analiză a fenomenelor şi proceselor social economice. Caracterul tot mai organizat al cunoaşterii procesului de producţie impune dirijarea acestui proces, impune sarcini multiple procesului de evidenţiere şi analiză a fenomenelor economice.

Atunci când este necesar a se desemna conţinutul activităţii unor instituţii publice sau al unor servicii din cadrul unor organizaţii care se ocupă cu colectarea, stocarea şi prelucrarea unor informaţii despre fenomene la nivelul societăţii sau despre activităţi ale organizaţiei respective,1 este folosit cuvântul statistică, (poate în sensul cel mai apropiat de etimologia lui ca ştiinţă despre stat).

Obiectul de studiu al statisticii îl constituie fenomenele şi procesele care prezintă următoarele particularităţi: se produc într-un număr mare de cazuri (sunt fenomene de masă); variază de la un element la altul, de la un caz la altul; sunt forme individuale de manifestare în timp, în spaţiu şi ca modalitate organizatorică.

Fenomenele de masă sunt de tip nedeterminat sau stochastic şi se supun acţiunii legilor statistice. Pentru ca legea stochastică (statistică) să poată fi evidenţiată, este necesar să fie studiat un număr mare de cazuri individuale, masa manifestărilor particulare, astfel încât factorii cu acţiune întâmplătoare să se compenseze reciproc. În acest mod, se creează condiţiile necesare pentru manifestarea legii numerelor mari.

Legea numerelor mari, enunţată de Jacques Bernoulli, se referă la stabilitatea frecvenţelor şi afirmă că frecvenţa de apariţie a unui eveniment converge în probabilitate către probabilitatea de producere a acelui eveniment. Acest principiu fundamental al statisticii se poate aplica însă numai maselor de date individuale, care oferă o imagine completă asupra structurii fenomenelor şi permit evidenţierea a ceea ce este tipic, esenţial şi caracteristic în întreaga colectivitate.

Aşadar, obiectul de studiu al statisticii îl constituie aspectul cantitativ, concret, al fenomenelor economico-sociale de masă, asupra cărora acţionează legile stochastice. De precizat este faptul că latura cantitativă a fenomenelor de masă nu se prezintă separat de calitate, ci numai ca o cantitate a unei calităţi date. Aceasta presupune că, studiind statistic fenomenele, accentul trebuie să cadă pe analiza laturii cantitative, fără a ignora aspectul lor calitativ.

Urmărind etapele oricărui proces de cunoaştere, pentru rezolvarea problemelor care fac obiectul său de studiu, statistica, ca orice ştiinţă, şi-a elaborat procedee şi metode speciale de cercetare, cum sunt cele ale observării de masă, ale centralizării şi grupării, procedee şi modele de analiză şi de interpretare statistică. Putem spune că metoda statisticii este constituită din „totalitatea operaţiilor, tehnicilor, procedeelor şi metodelor de investigare statistică a fenomenelor ce aparţin unor procese de tip stochastic”.

Complexitatea şi amploarea cercetării statistice fac imperios necesară perfecţionarea continuă a metodelor de observare, prelucrare, analiză. În acelaşi timp, dezvoltarea metodelor statisticii este strâns legată de progresele înregistrate de teoria probabilităţilor şi statistica matematică, precum şi de cele din domeniul informaticii economice.

Statistica este ştiinţa care studiază aspectele cantitative ale determinărilor calitative ale fenomenelor de masă, fenomene care sunt supuse acţiunii legilor statistice ce se manifestă în condiţii concrete, variabile în timp şi spaţiu2.

Folosirea metodelor şi tehnicilor statistice în studiul unor fenomene complexe, cu determinare, deseori, plurifactorială şi supuse unei mari variabilităţi, cum sunt fenomenele şi procesele economico-sociale, se dovedeşte deosebit de utilă pentru creşterea rigurozităţii ştiinţifice a investigaţiilor din domeniul respectiv.

Procesul cunoaşterii statistice presupune organizarea şi parcurgerea unor etape distincte şi succesive care includ operaţiile de observare sau culegere a datelor, de sistematizare şi prelucrare, de analiză şi interpretare a rezultatelor.

Etapele cercetării statistice pot fi, aşadar, sistematizate în:

- observarea statistică – etapă în care se culeg date şi informaţii statistice de la unităţile colectivităţii, pentru toate caracteristicile urmărite;

- prelucrarea statistică – etapă în care datele sunt sistematizate şi sunt calculaţi indicatorii statistici primari şi derivaţi, absoluţi şi sintetici ce caracterizează fenomenul studiat;

- analiza şi interpretarea rezultatelor – etapă în care sunt verificate ipotezele, formulate concluziile şi fundamentate procesele decizionale.

Factorii decizionali de la nivel micro-, mezo- sau macroeconomic se bazează deseori pe analizele statistice. Fiecare proces managerial care implică luarea unei decizii începe cu formularea unei probleme reale, ce este conturată în termeni manageriali şi apoi structurată, construită sub forma unor întrebări, obiective clare, puse în faţa factorilor decizionali. În următoarea secvenţă logică de paşi se identifică rolul pe care statistica îl are în acest proces. Întrebările sunt transpuse în termeni specifici limbajului statistic, datele (de la colectivităţi generale sau parţiale) sunt colectate, sunt prelucrate şi sunt analizate informaţiile statistice. Rezultatele obţinute sunt, în continuare, folosite pentru a găsi un răspuns, o soluţie la problema managerială cercetată. Statistica nu este, aşadar, chemată să ia decizii, ci să ofere o analiză pertinentă a datelor cantitative ale fenomenelor economico-sociale de masă – suport riguros ştiinţific al deciziilor factorilor responsabili.