Analiza structurii și dinamicii resurselor financiare publice din bugetul consolidat al României

Cap 1: Structura resurselor financiare publice din bugetul de stat si din bugetele locale – criterii si component

Resursele financiare reprezintă mijloacele baneşti neceare indeplinirii diferitelor obiective intr- un anumit domeniu.

Prin expresia “resurse financiare publice” se inţelege totalitatea mijloacelor băneşti sau sumelor de bani care se administrează de către autorităţile publice, în scopul îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor ce revin statului, ele asigurând, deci, în plan financiar, premise indispensabile funcţionarii structurilor organizatorice de tip statal.

Aceste resurse sunt proprietate de drept a statului, fiind gestionate de instituţii şi autoritaţi ale sale, iar după modul in care se implică autorităţile publice in administrarea lor, se împart în: (sub)sitemul resurselor publice bugetare si subsistemul resurselor administrate autonom de întreprinderi cu capital de stat sau cele mixte.

Subsistemul resurselor publice bugetare este format din totalitatea resurselor financiare administrate in mod direct de către autorităţile publice centrale si locale si de instituţiile publice specializate.Aceste resurse se mai numesc şi resurse bugetare şi sunt reflectate in bugetul de stat sau bugetele diferitelor structuri adminitrativ- teritoriale , ce constituie sistemul bugetar al unei tari.

Al doilea subsistem conţine resursele financiare administrate de întreprinderile din sectorul economic de stat, funcţionând ca si societaţi comerciale, regii autonome, chiar si participaţiile de capital ale statului la întreprinderile mixte.

Dacă interpretăm resursele financiare publice bugetare ca şi subsistem, putem spune că sunt structurate pe urmatoarele subsisteme mari:

a) Resursele financiare ale administraţiei de stat centrale;

b) Resursele financiare ale administraţiilor locale;

c) Resursele financiare ale asigurărilor sociale de stat.

Resursele financiare ale administraţiei de stat centrale se deosebesc prin faptul că acestea sunt instituite si administrate de către autoritaţile publice centrale si sunt folosite in scopul realizării de obiective şi acţiuni de interes naţional.Se regăsesc sub formă de impozite, taxe şi contribuţii , împrumuturi contractate de guvernul central etc. şi sunt prevazute prin bugetul de stat, în vederea acoperirii cheltuielilor publice înscrise în acest buget.

Resursele financiare ale administraţiilor locale sunt folosite de autorităţile publice ale unitaţilor administrativ teritoriale pentru satisfacerea nevoilor din cadrul fiecărei localitaţi, finantând acţiuni considerate de interes local.Se regăsesc sub formă de impozite si taxe locale, dar şi împrumuturile contractate de autoritaţile locale.Pentru acoperirea nevoilor la acest nivel, se folosesc şi subvenţile sau transferurile din bugetul de stat.Aceste resurse de care dispun autorităţile de stat locale, se reflectă , ca şi cheltuieli corespunzătoare, in bugetul local al fiecărei unităţi administrativ-teritoriale.

Resursele financiare ale asigurărilor sociale de stat sunt administrate separat de către instituţii sau organisme specializate in acest domeniu.Sunt destinate asigurării mijloacelor necesare unui trai decent pentru persoanele care nu pot obţine un venit prin prestarea unei munci.Sunt formate din contribuţii pentru asigurări sociale, suportate de angajatori si salariaţi sau a alocaţiei din bugetul de stat.Resursele financiare ce compun acest subistem sunt prevăzute separate in bugetul asigurărilor sociale.

Din ce in ce mai frecvent observăm o creştere a cererii de resurse financiare, generate de creşterea nevoilor sociale intr un ritm mai rapid decât cel al evoluţiei produsului intern brut.

Cererea de resurse finnciare publice este determinată de nivelul si evoluţia cheltuielilor publice.Posibilitatea acoperirii cererii de resurse , la un moment dat, este influenţată de un ansamblu de factori, printre care pot fi menţionaţi:

-factori economici, care imprimă o anumită evoluţie a produsului intern brut, ceea ce poate să determine sporirea veniturilor impozabile;

-factori monetari (dobândă, credit, masă monetară), care îşi transmit influenţa prin preţ.Creşterea preţurilor, accentuarea fenomenelor inflaţioniste generează sporirea resurselor din impozite şi taxe;

-factori sociali, care presupun redistribuirea resurselor in scopul asigurării nevoilor de educaţie , protecţie şi asigurări sociale, sănătate etc.

-factori demografici, care in anumite condiţii pot influenţa numărul populaţiei active şi sporirea numărului contribuabililor;

-factori politici şi militari, care, prin măsurile de politică economică, socială sau financiară pe care le implică, pot avea ca efect sporirea producţiei şi a veniturilor, creşterea contribuţiilor pentru asigurările sociale, sporirea fiscalitaţii, presiuni asupra bugetului general consolidat, influenţând , în acelaşi timp, nivelul resurselor financiare publice;

-factori de natură financiară, ce sintetizează influenţa celorlalţi factori prin dimensiunea cheltuielilor publice.Totodată, volumul cheltuielilor influenţează mărimea deficitului bugetar, a cărui acoperire necesităresurse publice suplimentare.

Existenţa acetor factori a dus la diversificarea structurii resurselor financiare.Astfel, in situaţia in care cheltuielile pot fi acoperite în întregime din resurse obişnuite , structura resurselor financiare publice cuprinde: prelevările din veniturile persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia autorităţilor publice, sub formele practicate în mod obişnuit, respective , venituri din exploatarea întreprinderilor şi proprietăţilor publice.In situaţiile în care resursele obişnuite sunt inferioare cheltuielilor de efectuat pentru acoperirea diferenţei, sistemul resurselor financiare publice cuprinde şi resurse denumite generic extraordinare, procurate mai ales sub forma împrumutului public, dar şi prin emisiunea de monedă, vânzări de active publice, etc.

1.1 Clasificarea resurselor financiare

Resursele financiare se pot clasifica in funcţie de mai multe criterii, fiecare categorie distingându-se prin anumite caracteristici.

Un prim criteriu de clasificare ar fi regularitatea folosirii resurselor financiare, şi se împart în:

1. Resurse ordinare –poartă şi denumirea de resurse curente sau obişnuite.Sunt constituite din impozite, taxe şi contribuţii obligatorii, dar şi veniturile din exploatarea întreprinderilor şi proprietaţilor din sectorul public; aceste componente se regăsesc în bugetul fiecărui an bugetar.

2. Resurse extraordinare –se disting de cele ordinare prin caracterul nepermanent al folosirii lor de către stat, adica sunt prezente doar în unii ani bugetari.Caracterul extraordinar este o consecinţă a manifestării unor fenomene economico-sociale neobişnuite ce produc nevoi publice, respectiv cheltuieli impuse de împrejurări extraordinare într o perioada sau alta, în care resursele ordinare, posibile de procurat in mod obisnuit, sunt insuficiente.Sunt doua modalitati principale prin care se procura resursele extraordinare şi anume: împrumuturile de stat si emisiunea de monedă, dar mai putem întâlni şi părţi din fondul de amortizare preluate la bugetul statului pentru a finanţa cheltuielile publice, sume rezultate din vânzarea unor bunuri bunuri publice sau din lichidarea unor participaţii cu capital de stat la societaţi comerciale mixte , reserve valutare sau de aur ale ţării etc.