Analiza țintirii directe a inflație

I. Despre inflatie

Fenomenul inflationist s-a facut simtit in viata oamenilor inca de la inceputuri sub diverse forme,care au afectat intr-o mare masura bunul mers al vietii economice, sociale si politice. Inflatia contemporana reprezinta un dezechilibru structural monetaro-material, care exprima deprecierea banilor neconvertibili in aur si a celor neconvertibili in general si cresterea durabila si generalizata a preturilor, putand fi identificata si ca existenta in circulatie a unei mase monetare ce depaseste nevoile economiei. Trebuie de menţionat, că nu fiecare majorare a preţurilor duce la inflaţie. Ea are loc atunci când cresc costurile de producţie şi, respectiv, preţurile în toate ramurile economiei naţionale, adică la nivel macroeconomic. Inflaţia trebuie deosebită de deflaţie, aceasta din urmă reflectând scăderea masei monetare în circulaţie şi stoparea majorării preţurilor.

Inflatia prin cerere este acea inflatie care rezulta din cresterea cererii agregate. Cresterea cererii agregate este explicata de unii specialisti prin cresterea veniturilor banesti ale populatiei. Inflatia prin costuri, prin oferta, apare in situatia in care costurile de productie cresc independent de cererea agregata. Daca firmele sunt confruntate cu o sporire a costului, ele vor raspunde partial prin cresterea pretului de vanzare si partial prin reducerea volumului activitatii. Inflatie structurala este determinata de dezechilibre în structurile economice datorita accelerarilor politicii economice în diferite sectoare si de preponderenta interventionismului autoritatii publice pentru realizarea ajustarilor, armonizarilor si adaptarilor în vederea echilibrului economic global. Teoreticienii inflatiei structurale au plecat de la analiza unor societati concrete: cele ale tarilor sudamericane. Orice explicatie de tipul "exces de cerere" pare un sarcasm in unele tari a caror venit pe locuitor este atat de mic. Pentru economistii structuralisti, inflatia din tarile subdezvoltate isi are originea in dezechilibrele structurale ce apar. Nu exista exces al cererii ci insuficienta a economiilor; si asta se datoreaza nu numai veniturilor reduse ci distributiei neegale.

Masurarea si aprecierea intensitatii inflatiei se realizeaza prin intermediul indicelui preturilor de consum (IPC), care exprima modificarea medie ponderata a cheltuielilor pe care o familie da talie mijlocie din mediul urban le face pentru asigurarea mijloacelor de subzistenta, in concordanta cu nivelul si structura nevoii sociale istoriceste determinate.

II. Despre tintirea directa a inflatiei

Strategia de politică monetară a BNR este ţintirea directă a inflaţiei. Aceasta a fost adoptată în august 2005, după finalizarea unui proces de pregătire, a cărei ultimă etapă a constituit-o crearea şi testarea funcţionării cadrului de analiză economică şi de decizie a politicii monetare specific ţintirii directe a inflaţiei. Concomitent au fost satisfăcute şi celelalte cerinţe şi criterii care condiţionează eficacitatea acestei strategii:

• coborârea ratei anuale a inflaţiei sub nivelul de 10 la sută;

• acumularea unui câştig de credibilitate de către banca centrală şi consolidarea acestuia;

• întărirea independenţei de jure (prin intrarea în vigoare la 30 iulie 2004 a noului Statut al BNR) şi de facto a BNR;

• restrângerea dominanţei fiscale, derularea procesului de consolidare fiscală şi ameliorarea coordonării dintre politica fiscală şi cea monetară;

• relativa flexibilizare a cursului de schimb al leului şi reducerea gradului de vulnerabilitate a economiei la fluctuaţiile acestei variabile;

• însănătoşirea şi întărirea sistemului bancar şi relativa creştere a intermedierii bancare;

• sporirea transparenţei şi a responsabilităţii băncii centrale, precum şi a ariei şi intensităţii comunicării BNR cu publicul şi pieţele financiare, inclusiv în ceea ce priveşte aspectele legate de noua strategie de politică monetară şi de pregătirea adoptării ei;

• conturarea mai clară a comportamentelor macroeconomice şi a mecanismelor de funcţionare a economiei necesară identificării şi creşterii eficacităţii canalelor de transmisie monetară.

Demersurile BNR de creare a cadrului organizatoric şi tehnic necesar implementării noii strategii de politică monetară au durat 16 luni şi au beneficiat de asistenţă tehnică acordată de Fondul Monetar Internaţional şi de Banca Naţională a Cehiei.

În condiţiile în care economia românească se află într-un proces de dezinflaţie - ritmul de inflaţie sustenabil pe termen mediu şi compatibil cu definiţia cantitativă a stabilităţii preţurilor nefiind deocamdată atins - ţintele de inflaţie sunt anuale (decembrie/ decembrie) şi se stabilesc pe un orizont de timp de doi ani.

Ţinta de inflaţie Intervalul de variaţie

2005 7,5 6,5-8,5

2006 5,0 4,0-6,0

2007 4,0 3,0-5,0

2008 3,8 2,8-4,8

2009 3,5 2,5-4,5

2010 3,5 2,5-4,5

2011* 3,0 2,0-4,0

* Ţinta asumată va fi discutată cu guvernul

Sursa: BNR