Analiza unor Factori de Influență asupra Ofertei de pe Piața de Muncă în România

1.Introducere

1.1. Obiectivul proiectului

Acest proiect are ca obiectiv analiza unor factori (numarul populaţiei, venitul populaţiei, rata de participare, salariul nominal mediu net, numarul de someri) care influenţeaza oferta de muncă pe piaţa muncii din Romania.

1.2. Munca.Piaţa muncii.Definirea ofertei pe piaţa de munca

Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, munca este o activitate conştientă, specifică omului, îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează şi controlează prin acţiunea sa schimbul de materii între el şi natură, pentru satisfacerea trebuinţelor sale. Munca, factor de producţie activ şi determinant în activitatea economică, impune o analiză amplă la nivel macroeconomic şi microeconomic. Munca ocupă, în universul sociologilor, un loc preponderent. Ea mobilizează iscusinţele, permite omului să depăşească constrângerile mediului şi contribuie astfel la crearea bogăţiilor. Veniturile care îi sunt asociate constituie o componentă esenţială a cererii reprezentate de gospodării şi permit accesul la consum. Determinind, astfel, ca munca este factorul primordial in activitatea economica, piata muncii va reprezenta felul in care toate persoanele se incadreaza in activitatea economica, variatia cererii si ofertei de locuri de munca in dependenta de mai multi factori.

Piaţa muncii poate fi definită ca spaţiul economic în care tranzacţionează, în mod liber, deţina-torii de capital în calitate de cumpărători şi posesorii resursei de muncă în calitate de vânzători, în care prin mecanismul preţului muncii, al concurenţei libere dintre agentii economici, altor mecanisme specifice, cererea şi oferta de muncă se ajustează.Într-o formulă mai concentrată, piaţa muncii reprezintă mecanismul de reglare prin decizii libere ale agenţilor economici, prin intermediul salariului real, al cererii si ofertei de muncă.

Forţa de muncă este acea marfă de tip deosebit care se află în posesiunea şi la dispoziţia oricărei persoane.Această persoană apare pe piaţa drept vânzător al resursei pe care o deţine,capacitatea sa de munca. Cu toate că spre cumpărare şi utilizare întreprinzătorului îi este oferită capacitatea de muncă a lucrătorului, obiectul tranzacţiei pe piaţa muncii este totuşi munca sau serviciul de munca concretizat în capacitatea de muncă oferită de către lucrător întreprinzătorului într-o perioadă concretă de timp. Astfel şi în contractul individual de muncă obiectul tranzacţiei reprezintă nu întreagă capacitate de muncă a individului, ci doar serviciile de muncă de o anumită calitate, prestate intr-o anumită perioadă de timp.

Piaţa muncii ca o piată a celui mai important factor de producţie este un subsistem al sistemului general al economiei naţionale şi întruneşte un mănunchi de caracteristici care îi conferă o poziţie cheie în acest sistem.Aceste caracteristici, de natură demo-economică, psihosocială, comportamentală, instituţională se referă atât la „marfă vie", care circulă pe această piaţă, cât şi la relaţiile cu celelalte pieţe ale factorilor de producţie, precum şi cu piaţa bunurilor de consum personal. Piaţa muncii nu este o piaţa ordinară,obisnuită. Ea are o anumita autonomie internă, având reguli de joc,legi si legităţi proprii de mişcare şi de structurare. Formarea cererii şi ofertei forţei de muncă,ajustarea acestora pe cea mai imperfectă dintre pieţe nu se pot realiza decât pe baza unor astfel de reguli.Procesele de ajustare a cererii şi ofertei de muncă se află în permanenţă sub presiunea condiţiilor generale economice şi sociale,sub influenţa stărilor şi modificărilor celorlalte pieţe,în special, sub cea a pieţei capitalului.

Oferta de muncă este munca pe care o depun membrii societăţii în condiţii salariale. Oferta de muncă nu include munca femeilor casnice, a studenţilor, a militarilor în termen şi a altor nesalariaţi. Oferta de muncă se exprimă prin numărul persoanelor apte de muncă sau populaţia activă disponibilă, din care se scad persoanele nesalarizate

1.3. Definirea variabilelor explicative folosite în construirea modelului

1.3.1. Numărul populaţiei

Numărul populaţiei este reprezentat de totalitatea persoanelor cu cetaţenie romană. Acesta s-a calculat pornind de la datele Recensămantului Populaţiei şi al Locuinţelor, 18 martie 2002, cu privire la populaţia cu domiciliul in Romania, la care s-a adaugat sporul natural al populaţiei şi soldul migraţiei internaţionale determinat de schimbarile de domiciliu.

1.3.2. Venitul populaţiei

Venitul populaţiei reprezintă suma de bani care ii revine fiecărei gospodarii pe lună.Cercetarea statistica a bugetelor de familie permite colectarea informaţiilor privind componenţa gospodariilor, veniturile, cheltuielile precum şi alte aspecte ale nivelului de trai al populaţiei. Ancheta este organizată ca o cercetare trimestrială continuă pe o perioadă de trei luni consecutive, pe un eşantion de 9360 de locuinţe permanente, repartizate in subeşantioane lunare independente a cate 3120 locuinţe permanente. Cercetarea s-a desfaşurat in 780 de centre de cercetare repartizare in toate judetele ţarii si in sectoarele municipiului Bucureşti (427 in mediul urban şi 353 in mediul rural)

1.3.3. Rata de participare

Rata de participare este reprezentată de raportul dintre populaţia ocupată plus numarul de someri şi populaţia totală

1.3.4. Salariul nominal net

Salariul nominal net reprezinta suma de bani pe care lucrătorul o primeste pentru activitatea depusa după plata salariului social.

1.3.5. Numărul de emigranţi

Numărul de emigranţi reprezinta numărul de persoane cu cetaţenie romană care isi stabilesc domiciliul in străinătate.