Apariția și dezvoltarea băncilor România

Introducere

Justificarea economică şi financiară a băncilor este dată mai ales de redistribuirea în economie a capitalurilor temporar disponibile către activitatea economică şi de servicii, cu ajutorul unor instrumente şi tehnici specifice.

Rolul băncii este de prim plan în economie, şi în societate, deoarece aceasta favorizează tranzacţiile comerciale în interiorul şi exteriorul unei ţări, asigură efectuarea plăţilor şi a schimbului valutar. De asemenea, banca permite realizarea investiţiilor, fie prin participarea directă la finanţarea acestora, fie prin plasamentul şi gestiunea economiilor băneşti.

Băncile, ca instituţii de credit specializate în operaţiuni monetare, mobilizează economii şi le canalizează pentru investiţii productive, obiectul lor de activitate principal fiind gestionarea acestora în scopul maximizării profiturilor şi minimizării riscurilor, în condiţiile de respectare a restricţiilor reglementare.

Băncile din România trebuie să stabilească în mod clar care le sunt clienţii actuali şi potenţiali, cum se poziţionează faţă de aceştia, către ce zone comerciale se orientează şi modul în care comunică cu pieţele. În acest sens gestionarea relaţiei cu clienţii reprezintă factorul esenţial al calităţii ofertei bancare şi trebuie să conducă la menţinerea unor relaţii optime între bancă şi clienţi.

Pentru orice bancă este vital ca produsele şi serviciile pe care le oferă să fie prezentate pe piaţă cu succes, pentru a se atinge obiectivele de creştere şi dezvoltare ale băncii şi , implicit, ale sistemului bancar.

În epoca contemporană locul şi rolul băncilor în economie este strâns legată de calitatea lor de intermediar principal în relaţia economii – investiţii, relaţie hotărâtoare în creşterea economică.

Băncile s-au afirmat esenţial ca instituţii monetare, ca intermediari monetari, a căror caracteristică esenţială e posibilitatea de a pune în circulaţie creanţe asupra lor înseşi care sporesc masa mijloacelor de plată, volumul circulaţiei monetare.

Emisiunea de bancnote, funcţia iniţial deschisă tuturor băncilor şi restrânsă ulterior numai la banca de emisiune reprezintă forma principală a creaţiei monetare şi cadrul primordial prin care are loc expansiunea masei monetare.Caracteristica semnificativă a acestor intermediari este transformarea activelor nemonetare în monedă.

Cuvinte cheie:

• banca

• evoluţia băncilor

• banca comerciala

• universalizare si specializare

Apariţia şi dezvoltarea băncilor în România.

Tendinţe în evoluţia acestora

Capitolul I: Noţiuni teoretice

Banca este o instituţie financiară care are ca obiect principal de activitate atragerea de depozite şi acordarea de credite. Băncile sunt organizate sub forma unei societăți comerciale pe acțiuni și își desfășoară activitatea sub supravegherea băncii centrale.

Structura rețelei unei instituții de credit se compune din următoarele:

• centrală

• sucursale

• filiale

• agenții

Sucursalele, filialele și agențiile sunt unități operaționale ale instituției de credit și sunt într-o legătură directă cu clienții acesteia (persoane fizice și persoane juridice). Organizarea și conducerea unei bănci se stabilesc prin actul constitutiv al acesteia și în concordanță cu legislația comercială și cea bancară. Centrala instuției de credit coordonează activitatea sucursalelor, filialelor și agențiilor și supraveghează punerea în aplicare a normelor, regulamentelor și legilor bancare.

Sistemul bancar este structurat în general pe două nivele :

• primul nivel cuprinde o singură entitate - Banca Centrală a Statului (sau națională) cu atribuții privind politica monetară, valutară, de credit și de plăți, precum și cu atribuții în materia autorizării și supravegherii (prudențiale) bancare.

Banca Centrală este, de regulă, singura instituție autorizată să emită monedă. Aceasta răspunde Guvernului sau direct Parlamentului și este o instituție non-comercială.

• al doilea nivel cuprinde, în principal, băncile specializate, instituții autorizate să desfășoare activități de atragere de depozite și de acordare de credite în nume și în cont propriu.

Cel mai important segment al băncilor specializate este constituit de băncile comerciale. Acestea dispun de o numeroasă rețea de agenții care oferă prin servicii bancare direct populației sau întreprinderilor. Băncile de investiții, spre deosebire de cele comerciale acționează preponderent pe piața financiară și nu interactionează direct cu populația. În rândul băncilor specializaze se încadrează și băncile de credit ipotecar sau casele de economii pentru domeniul locativ, care oferă credite ipotecare pentru locuințe persoanelor fizice sau juridice